Maturizarea.

Maturizarea. Ce proces ciudat dar in acelasi timp surprinzator de placut. Parca ieri eram mic, fara niciun gand si doar cu joaca in gand. Copilaria a fost foarte frumoasa, nu as putea sa imi doresc sa o schimb in vreun fel. In schimb as vrea sa ma leg de perioada de adolescenta, atunci cand multe lucruri se puteau schimba in bine, daca gandeam mai altfel.

Cititul, spre exemplu, nu ma atragea deloc. Cand auzeam ca avem de citit nu stiu cate carti parca ma lovea profesoara. Acum ca bacalaureatul bate la usa, de nevoie, a trebuit sa incep sa citesc romanele pentru ca altfel nu vedeam cum as putea face un comentariu de calitate. Dar surpriza, nici nu credeam vreodata sa ma vad cu o carte in mana citind pagini intregi din romane si placandu-mi, dar acum pot sa spun ca sunt de-a dreptul fascinat de citit. Imi pare rau ca nu am facut-o mai devreme cu cativa ani, pentru ca acum sa am mai multe carti citite. Stiu cand ma chinuiam cu  cate 10 pagini pe zi din Baltagul, iar ultimele din lipsa de rabdare citindu-le pe sarite, ma mir cum am ajuns pana in clasa a 12-a cu doar Baltagul citit si acela foarte greu. Dar nu aveam probleme cu invatatul, cel putin la matematica eram destul de bun si la restul materiilor reale idem, probleme au inceput de la liceu cand nu am mai invatat nimic si m-am zbatut 3 ani si jumatate, iar acum pe sfarsit ma chinui sa recuperez, singura diferenta e ca acum imi place sa invat doar ca volumul de informatii e foarte mare.

Cred ca aproape nimanui nu ii placea sa invete, doar aceia cativa excesiv de pasionati de munca lor carora le placea dintotdeuna sa o faca, cei pe care ii vedeai tot timpul cu o carte sau un caiet in mana, citind sau repetand ceva. Acum parca ii invidiez ca nu eram si eu asa pentru ca ce prostii faceam cu colegii sau prietenii parca acum nu mai au nici un farmec, dar cred ca e doar un stadiu al vietii si experienta de viata se face doar traind lucrurile asa cum sunt, cu bune si cu rele.

Anii de liceu au trecut atat de insesizabili pe langa mine, astfel incat doar daca ma chinui abia reusesc sa imi amintesc ceva, iar din pacate orice amintire e legata de vreo boacana stupida. Se zice ca cele mai durabile prietenii le legi in liceu si ca atunci e singura ta sansa sa o faci. Singurul lucru de care sunt cel mai fericit este faptul ca am cunoscut o persoana foarte deosebita  prin clasa a 9-a,abia de curand(1an de zile) am realizat ca e atat de importanta pentru mine fara de care  cred ca eram tot acolo jos in gandire si in fapte. Cu ocazia asta as vrea sa ii multumesc ca exista si pentru ca a facut atatea pentru mine fara macar sa isi dea seama, iar acum ocupa cel mai fruntas loc in inima mea! Nu m-a schimbat doar in ceea ce priveste scoala ci si in felul cum vad viata, acum totul e clar ca lumina zile pentru ca stiu ce vreau de la viata si incotro sa  ma indrept. Nu pot decat sa spun ca e pacat cand vezi atata lume irosindu-si viata cu fel de fel de prostii care pana la urma nu conteaza deloc. Va doresc tuturor sa gasiti ceva care sa va ajute sa o luati pe un drum mai bun!

 

Lista cu ceea ce e de facut in viata

Am vazut un film unde aparea foarte des replica”lista cu ceea ce e de facut in viata”. Actrita principala isi insira o serie de lucruri, pe care urmeaza sa si le indeplineasca, un fel de vise realizabile.

M-am gandit sa imi fac si eu o ierarhizare a lucrurilor pe care mi le doresc in viata, si pe care le pot indeplini. O sa incep cu locul 2 pentru ca 1 ramane strict secret.

2-Sa reusesc sa iau bacul cu nota mare;
3-Sa intru la o facultate buna, sa studiez filozofia, si sa am un serviciu acceptabil;
4-Sa merg la Futuroscope, in Franta;
5-Sa schimb mentalitatea macar a unui om;
6-Sa primesc o agenda;
7-Sa invat sa dansez;
8-Sa scriu un roman, sau cel putin o poezie:D
9-Sa ajung jurnalista;
10-Numarul 1 in lista mea sa se indeplineasca, pentru ca toate celelalte sunt conditionate de acel factor.

Nu este asa greu sa reusim ceea ce ne propunem. Cred ca reteta pe care o sa o aplic la mine va fi urmatoarea: un pic de ambitie, un risc mai mare, un sacrificiu si sprijin din partea celor de care am nevoie. Bineinteles ca in viata conteaza norocul, dar intr-o mica sau mare masura fiecare om dispune de noroc, mai trebuie doar sa stim sa il folosim in cantitatile care ne sunt necesare.

Ma intreb cat de greu este sa iei decizii in viata, mai ales atunci cand stii ca sunt hotaratoare pentru tine. Cand ai capacitatea te gandesti la ce liceu sa mergi, la ce sectie, daca vei fi capabil sa te integrezi si daca este o decizie buna. Dupa cei 4 ani de liceu, vine marea dilema ce facultate sa alegi, daca sa fie in orasul tau sau in alt oras, daca te vei descurca cu banii sau cu materia. Dupa cei 4 ani de facultate, te gandesti unde sa te angajezi, daca sa mergi pe un salariu mic sau sa mai astepti, daca sa ai norma completa sau redusa, daca sa faci imprumut la banca sa iti iei un apartament sau daca nu. Cum as putea sa imi dau eu seama daca macar 5 din cele 10 lucruri dupa lista se vor implini, sau cum voi sti daca asta imi doresc cu adevarat. Dar daca voi avea indoiala intre a face filozofie sau finante banci. Daca trebuie sa fiu rationala sau spirituala.

Nu exista decat un singur raspuns: Fiecare lucru trebuie facut la momentul potrivit, dupa circumstante si dorinte. Nu avem de unde sa stim daca asa va fi, dar in mod sigur avem un scop si un reper unde vrem sa ajungem. Decat sa ne plimbam rataciti pe strazi, mai bine sa  fugim spre locul bine stabilit. Asa ca fiecare om ar trebui sa aiba lista cu ceea ce isi doreste in viata, macar asa raman dorintele si sperantele, la final putand trage linie si insemnand realizarile.
In mod sigur, numarul 1 al meu se va implini. Este vorba de iubire, iar eu cred in acest sentiment!

 

Filme care te fac sa gandesti altfel.

In primul rand vreau sa spun ca nu sunt multe filme care pot sa schimbe un om, dar daca sti unde sa cauti sau mai exact ce sa cauti, sunt de gasit. Totul depinde de persoana care vizioneaza filmul si impactul pe care acesta il are. Cred ca sunt doua categorii de filme care pot sa motiveze un om. In prima categorie intra acelea care te fac sa fi un om mai bun, gen A walk to remember, The family man, The game plan( desi acesta e si comedie, povestea e frumoasa), etc. Acestea sunt doar  cateva dintre cele care te pot face sa te schimbi, sa iti doresti sa fi un altfel de om, mai bun, mai dragastos, care ar face ca multa lume din jur sa fie mult mai fericita. In a doua categorie sunt filmele acelea care ne fac sa ne dorim mai mult sa reusim in viata, gen Invincible sau The Gladiator (doar ideea de a nu te preda niciodata din acesta), filmele acestea trezesc in noi o forta care ne indeamna sa ne autodepasim, si ne invata ca atunci totul pare pierdut sa nu ne dam batuti.

Cu toate ca exista destul de multe persoane care vizioneaza filme de consum, doar pentru ca se afla intr-o anumita stare, buna sau proasta, alegandu-si comedii sau drame, formandu-si o falsa idee despre mesajul in sine. Comparand aceste filme de consum, pe care le vedem o singura data si uitam dupa cateva zile si actiunea acestora, exista filmele care fac istorie in mintea si in sufletul nostru, si pe care le pastram, pentru a le transmite generatiilor urmatoare.
Un film poate fi reusit in totalitate, sau pe parcursul lui pot exista anumite momente frumoase care ne raman intiparite in minte, si pe care le mentionam si le aplicam de cate ori avem ocazia, asa cum ar fi celebrele replici” hasta la vista baby”

As vrea sa ma leg de filmele acelea rare care combina mai multe genuri, care ofera si divertisment de calitate dar in acelasi timp alterneaza cu faze de viata, serioase si pline de sentimente. In fond suntem cu  totii diferiti si fiecare crede si reactioneaza cum simte la o un anumit lucru, dar nu cred ca daca un film bazat pe o poveste reala( sau fictionala nu conteaza) care este incarcat de sentimente nu poate aprinde macar o mica flacara in interior, care cu unpic de vointa poate trasnforma un om.

Pe mine ma impresionat un film pe care l-am vazut din intamplare cu ceva timp in urma care  se numea The guardian, un film despre viata, relatii intre omenii, munca in echipa si sacrificiu care au facut, cel putin pentru mine, diferenta. Nu zic ca mi-a schimbat viata foarte mult dar totul se face cu pasi marunti asa ca orice mic pas e tot inainte!. Vi-l recomand tuturor chiar daca nu va schimba merita sa il vedeti pentru ca e frumos.

Sa nu uitam si de filmele cu adevarat frumoase si gandite de origine romaneaca, gen Ani de liceu, Nea Marin miliardarul, Mihai Viteazul, Baltagul, Ion, si multe altele, care din pacate sunt o specie pe cale de disparitie preferandu-se importurile ieftine cum ar fi telenovele. E pacat sa vezi toata ziua pe toate posturile acelasi lucru doar intr-o alta culoare, desii nu cred ca situatia se indreapta unde trebuie, ma mullumesc ca exista internetul, acolo unde, daca vrei,gasesti aproape orice ai nevoie.

Fiecare cauta ce are nevoie in filme, unii o gasesc iar altii nu.

 

Distanta grea

Din pacate azi a fost o zi neagra in special din cauza mea. De dimineata nu am ce sa imi reprosez, am reusit sa ma trezesc, sa plec sa scoala asa ca am fost relativ fericit. Mi-am predat si eu ca tot omul atestatul la engleza pentru ca saptamana viitoare deja urmeaza examinarile,dar asta nu conteaza asa mult. Apoi am avut meci de basket cu echipa scolii, un meci care s-a pierdut mai ales pe pana mea, cel putin asa simt eu.

Seara mi s-a luminat cand am apucat sa vorbesc cu iubita mea ce mi-a readus zambetul pe buze cu doar cateva vorbe din gurita ei fermecata, dar prost cum sunt, am reusit sa o dau in bara si sa stric si seara asta cu orgoliu meu tampit.Uneori nu realizez ca acum, de cand relatia noastra a ajuns la alt nivel, fiind mult mai matura, trebuie sa ma comport ca atare. Si nu am niciun dubiu in ceea ce vreau si o vreau doar pe ea pentru totdeauna! Eu am ramas aproape la fel de copil ca in prima zi cand ne-am cunoscut,si am inteles ca acum lucrurile stau cu totul altfel, nu mai poti face sau spune tot ce puteai la inceput, tind sa precizez ca la inceput a fost cea mai frumoasa prietenie si abia apoi a urmat inevitabilul adica dragostea care e cel mai frumos lucru care mi s-a putut intampla. Acum nu mai putem spune una sau alta ca se supara unul sau celalt si mi se pare perfect normal, dar uneori uit si ma dau in petec si imi pare atat de rau!!! Asa am patit si seara asta pur si simplu nu am realizat ca intind coarda si am reusit sa stric seara si imi pare foarte rau:(

Relatiile la distanta sunt incredibil de grele in special daca sentimentele sunt cu adevarat pure, dar in acelasi timp dupa lunga asteptare rasplata e cea mai mare. Da e greu si va fi greu inca ceva vreme de acum incolo. Dar altfel nu are farmec pentru ca ceva nemuncit isi pierde repede din valoare si din atractie. Oricat de greu poate fi sunt in acelasi timp cel mai fericit ca am ceva pentru care sa ma lupt am pentru cine sa traiesc! Si sunt ferm convins daca traiesti pentru tine traiesti degeaba si faci o mare greseala!

 

Mi-e dor

Un articol despre ceea ce inseamna sa simti lipsa cuiva, despre ceea ce inseamna sa vrei sa mai retraiesti clipe din trecut care acum au devenit doar simple amintiri.

Mie, mi-e dor de cineva. Cineva care ma facea sa zambesc chiar si atunci cand dormeam. Mi-e dor de cele mai frumoase clipe din viata mea, mi-e dor sa mai fac lucruri riscante de care nu tin seama, mi-e dor sa fiu judecata si sa mi se spuna ce am de facut. Mi-e dor sa fiu eu.

Avem tendinta de a ne schimba dupa cei din jur. De multe ori facem ceea ce ne place cu adevarat, pana vedem ca altora nu le place. Atunci ne schimbam. Incepem sa devenim la fel ca ei, doar pentru a ii face fericiti. Este ca atunci cand un copilas vrea sa manance o portocala inainte de masa, iar mama ii spune:”ai voie numai dupa ce mananci mancare”. Poate ca dupa ce va manca mancarea pofta nu va mai fi aceeasi. Exact asa suntem noi in fata altora si in fata vietii. Ascultam de altii doar pentru ca asa ni se spune. Cand eram mai mica imi placea sa risc totul, chiar daca nu imi iesea, stiam ca am tot timpul ceva de facut si de gandit. Acum eu am devenit ceilalti. Nici macar nu ma mai gandesc ce e bine, astept doar sa mi se spuna ce trebuie sa fac. Toate acestea pentru ca nu au fost lasata de mica sa fac ce imi doresc. Imi e dor de copilarie, imi e dor sa fug pe campul liber, imi e dor sa nu stiu ce voi face maine, dar cel mai dor imi e de prietenii pe care i-am pierdut.

Acele clipe tarzii cand stai sa vorbesti cu cineva razand, acele momente cand iti e greu sa spui ceva dar celalalt iti pune acele cuvinte pe limba, acele clipe cand de abia astepti sa ti se spuna ce vrei sa auzi, sau acel moment cand gandim la fel si spunem amandoi deodata acelasi lucru, sau pur si simplu acel zambet simplu:D . Chiar daca mi-e dor de aceste clipe, sunt sigura ca vor veni curand, pentru ca am invatat ca asteptarea iti daruieste mai mult decat implinirea. Daca totul ar fi perfect, nu ai sti ce inseamna raul. Daca asteptarea te va face sa fii trist, atunci reusita te va face sa plangi de fericire. Cel mai bun sfat este sa faci mereu lucrurile de care iti este dor, fara niciun regret. Timpul are decat un sens, insa mereu va puteti intoarce dupa axa lui.

 

Oameni mici

Nu o sa ma refer aici la oameni mici de statura, nici oameni slabuti fizic, nici oamenii mici adica bebelasii. Prin acest titlu vreau sa evidentiez ca de cele mai multe ori un om mare este de fapt mic.
Se spune ca trebuie sa fim maturi in gandire. Sa explicam fenomenul: un om matur este un om mai in varsta, trecut prin viata, cu destul spirit de observatie. A fi matur insa, nu inseamna doar sa ajungi la varsta maturitatii, inseamna sa gandesti profund, si sa nu incerci sa treci prin viata prin inselaciune.

Oamenii mici? Cine sunt? Pai o sa ii enumar: in primul rand, pentru mine, oamenii mici, sunt politicienii. Nu o sa ma plang de tara in care locuiesc, insa o sa ma plang de bataia de joc cu care niste oameni conduc o tara. Ma gandesc la acel domn, Vanghelie, toata lumea stie ca dumnealui nu stie sa conjuge verbul “a fi”, cu toate astea de ce oare mai face politica? Sa fie cumva o regula a politicienilor, care e mai necopt la minte, rezista mai mult? Nu vreau sa par nepoliticoasa, de aceea am si vorbit despre politicieni cu pronume de politete, nu pentru ca as respecta ceea ce fac, dar cel putin pentru varsta. Dar ce sa mai spunem de domnul Traian, care afirma in fata tarii pe care o conduce, ca el fuma in toaleta la scoala. Stiu ca a fost destul de discutat acest subiect asa ca nu mai are rost sa il dezvolt, insa ma intreb de ce din 21 de milioane de oameni, nici macar 1 milion nu s-au ridicat impotriva acestor vorbe? Pentru ca ne-am invatat sa acceptam tot ce ni se zice. Urmeaza perioada de votare, oamenii de la tara nu vad ei prea bine care in ce urna este, insa, un domn foarte amabil, ii conduce la cutiuta “fermecata”. Saracul batranel vine acasa cu gandul ca a votat pe cine a vrut, insa omul acela mare si zambaret ce l-a condus, si-a atins doar propiul interes, dupa care urmeaza sa traiasca bine, ce mai conteaza ca saracul batranel o sa aiba inca 4 ani aceeasi pensie. Si, daca ar fi sa ne gandim, poate ca nu a fost asa mare pierdere. Oricum toti candidatii sunt pe aceeasi linie, adica sub nivelul marii. Ca este unul, ca este altul, tot la fel o sa traim.
Sa lasam la o parte politica, pentru ca suntem destul de obisnuiti cu fenomenele ce se petrec acolo. Sa luam de exemplu sefii nostri, sau sefii parintilor. De cate ori s-a dovedit un angajat a fi mai destept decat seful lui? Si patronul stie asta, insa cu toata lipsa de bun simt, da ordine. Mi se pare ca trebuie sa fii foarte lipsit de valoare morala pentru a putea conduce niste oameni mai destepti decat tine.
Dar acei ce au ajuns oameni mari? Caci asa ar spune toata lumea cand vine vorba de un politist, un doctor, un avocat, un profesor? Nu sunt si ei de multe ori oameni mici? Pai sa ne gandim cate accidente de Dacie au scapat fara amenda, si cate accidente de Bmw-uri? Pai cele cu Dacia si amenda si procese si tot ce poate fi mai rau, iar cei cu Bmw-uri doar cu o mica atentie pentru domnul politist. Asta daca ar fi sa nu luam in considerare ca de cele mai multe ori cei cu masini straine nici nu sunt deranjati cand sunt vazuti pe strada. Sau un avocat? Fiul domnului avocat, Iustin Covei? Pai cel mai nemernic baiat din Craiova, colinda acum strazile “luminate” ale orasului. Dar putem inchide ochii, e si el om cunoscut. De ce sa il acuzam pe nedrept? Hmm, ai patit ceva? Pai daca te duci la doctor, nu uita sa iei portofelul dupa tine, daca vrei sa te ajute cu ceva. Si chiar daca o sa zica nu, cu totii stim ca raspunsul este da.

Nu am vrut sa critic pe nimeni, pentru ca nu sunt nici critic literar, nici critic moral, sunt doar un om, mediocru as punea spune, cu bune si rele. Am vrut sa subliniez doar ca oamenii care ne sunt superiori din punct de vedere al etatii, din punct de vedere profesional, de multe ori moral sunt mult sub noi. Am invatat sa privim doar drept, uitand de oamenii de langa noi. Oricand poti deveni un om mic daca te lasi prins in ghearele societatii.

 

Sensation White

“Sensation white” considerate de multi ce mai mare petrecere house cunoscuta de om aduna la fiecare editie 40,000-45,000 de oameni din intreaga lume. Evenimentul are loc in fiecare an in in prima sambata din iulie. Petrecerea este de origine olandeza si se tine in Amserdam Arena,iar participantii trebuie sa poarte obligatoriu culoarea alba altfel nu sunt lasati sa participe. La acest eveniment participa doar dj de top cum ar fi:André Tanneberger, Armin van Buuren, Darren Emerson , David Guetta, Erick E, Erick Morillo, Ferry Corsten, Marco V, Paul van Dyk, Johan Gielen, Sander Kleinenberg, Steve Angello, Tiësto, Fedde Le Grand si Mason.Pentru a participa va trebuie rezervare cu 2 ani inainte de eveniment.

 

Spune-mi ce te joci ca sa iti spun cine esti !

Sa nu joci un joc video in ziua de azi e de neconceput,nu? Ma refer aici in principal la cei tineri, dar nu numai, sunt destui cei cu copii acasa care practica acest lucru. Odata cu cresterea calitatii serviciilor de internet orele petrecute in fata calculatorului au crescut considerabil pentru cei pasionati de jocurile video. Inteleg, atunci cand suntem mai mici, 7-14 ani, sa zicem ca ne jucam ca doar nu am avea altceva mai bun de facut, cu toate ca multi copii aleg calculatorul in defavoarea unei activitati care necesita cel mic efort, ajungand maturi, se trezesc cu mai multi prieteni virtuali decat prieteni reali, sau se trezesc ca sunt timizi,obezi sau doar sensibili(la boli) atunci ce vor face? Cel mai grav mi se pare faptul ca multi dintre cei mentionati continua sa se joace mult dupa varsta majoratului nerecunoscand ca ar avea cumva vreo problema. Fiind clasa a XII-a e normal sa te gandesti la bac, nu sa astepti cu nerabdare vacanta sa te poti juca 20 de ore pe zi,nu? Ei bine nu toti colegii sunt de acord cu mine, ei preferand sa stea 14-20 de ore pe zi jucandu-se WoW,Silkroad,Guild Wars etc, sunt mult prea multe sa le insir pe toate astea sunt cateva din cele mai jucate. Eu ma intreb ce efect are asupra organismului acest stil de viata, cu certitudine nu e de bine mai ales ca in alea 20 de ore se jucat nu prea mananci sau bei doar nu vrei sa te trezesti mort in joc.

A fost o vreme cand practicam si eu acest sport acum cand ma gandesc cate am pierdut atunci imi vine sa imi dau palme , nu mai vorbesc de prietenii neglijati,ore nedormite,nervi macinati etc. Cel mai grav e faptul ca nu prea iti dai seama ca ai o problema, desii daca ma gandesc cum nu ai putea sa iti dai seama din moment ce pierzi 90% din zi cu jocurile. Nu a fost cazul si la mine eu pierdeam decat maxim 7-10 ore pe zi timp majoritatea noaptea timp de aproximativ jumate de an, mult prea mult oricum!!!

Un lucru care mi se pare tulburator e faptul ca multi parinti le fac pe plac copiilor cumparandu-le pc-uri din ce in ce mai performante care sa faca fata jocurilor din ce in ce mai mai pretentioase, iar libertatea care li se ofera acestor copii nu are cum sa fie de bine. Ma tot gandesc ca parinte observi cel mai usor aceasta “boala” in fond totul se petrece acasa. La inceput poate o sa credeti ca e un lucru bun, ce rau poate sa faca un joc,nu? Si plus de asta sta pe acasa, pot sa am grija de el, va fi in siguranta. Desigur la inceput totul e foarte nevinovat, cateva minute care se fac ore, apoi zile pana cand nu se va mai putea face nimic.

Acum sa nu credeti ca daca le luati calculatorul de mici va face vreo diferenta, mai bine indrumatii spre ceva sanatos cum ar fi un sport lasandu-le si calculatorul in doze rezonabile. Sper ca am reusit sa evidentiez nocivitatea jocurilor video, dar din pacate evolutia neincetata a acestora le vor face din ce in ce mai irezistibile…

 

Dilema vietii

La inceput, voi scrie cateva dileme nesemnificative din viata. Sa ne gandim ca mergem pe strada si gasim un portofel cu 1000 de euro. Ce facem daca ii cunoastem si detinatorul? Il pastram sau il inapoiem? Dar atunci cand vedem un om nevinovat dar mai micut, si unul mare si fioros batandu-se ce facem? Riscam sa intervenim sau mergem mai departe fara a privi in urma? Dar daca vedem pe cineva intr-o situatie penibila, ce facem? Il ajutam, sau trecem inainte razand?

Probabil fiecare dintre noi avem dileme de acest fel. De cele mai multe ori alegem calea cea mai usoara pentru noi. In viata de zi cu zi omul tinde de a opta pentru usor: multi se duc la un liceu prost unde se face putina carte, sau altii se duc la filologie pentru ca este mai usoara decat matematica. Multe clipe care ar putea sa fie de vis, le transformam in clipe regretabile, pentru ca nu am vrut sa ne complicam. Preferam sa ramanem la parinti pana ne casatorim, decat a ne croi propiul drum intr-un alt oras, doar pentru a nu face ceva in plus. Atunci cand gresim alegem sa mintim, doar pentru ca este mai usor decat a duce munca de convingere si de a argumenta ce anume ne-a determinat sa facem acel lucru. Ne-am dori sa avem bani mai multi, sa ne putem plati telefoanele singuri, mancarea singuri, dar atata timp cat parinti sunt dispusi sa ne ajute, de ce sa nu stam in fata televizorului fara a depunde un pic de efort?

Dilema mea cea mai mare este ce vreau sa fac cu viata mea. De fapt stiu ce vreau, dar ma gandesc daca o sa reusesc. Ma gandesc ce cale o sa aleg. Este ca si cum am merge cu masina si avem doua drumuri de ales: unul plin de gropi, dar mult mai scurt, si unul lung dar frumos. Majoritatea il aleg pe cel scurt, mai putina benzina, si se strica masina, noi macar stim ca suntem bine. De ce sa ne plictisim si sa consumam multa benzina, ocolind atat? Sau este ca atunci cand trebuie sa ne ridicam din pat pentru a face curatenie. Ne gandim ca mai putem dormi putin, si facem doar putin curat. De ce sa mai curatam si locurile unde nu se uita nimeni? Exact de aceste colturi imi este frica. As vrea sa cred ca totul va iesi asa cum am visat. Mai intai am visat sa ajung la Academie, dar viata mi-a oferit un drum mai bun, acum as vrea sa ajung psiholog, unde departe de orasul meu. Am doua solutii: sa imi indeplinesc visul, si stiu sigur ca voi fericita, sau sa aleg sa dorm dimineata tarziu, doar de frica de a ma trezi in plictisitorul cotidian.

In fiecare zi avem cate o dilema. Fie ea in legatura cu ce mancam, poate e un lucru nesemnificativ, dar sa ne gandim ca daca alegem sa mancam un fruct, desi ne va mai fi un pic foame, este mult mai bine decat daca am manca 3 pungi de chipsuri. Sau dilema cu ce ne putem imbraca. Tot felul de dileme care ne pot conduce pe drumul cel bun, sau pe cel rau.

Sfatul meu este acela de a va gandi bine ce vreti sa faceti cu viata voastra. De ce sa alegem solutii simple, in care nu vom fi fericiti, cand putem munci cativa ani pentru a ne realiza visul de o viata. Putem sa ne regasim cu totii in lucruri simple, cum ar fi o plimbare in miez de noapte, sau sa alergam dimineata cu persoana iubita, sau sa mergem cu familia la pescuit sunt clipele cele mai frumoase care ar trebuii savurate de toata lumea la maxim dar pentru a ajunge acolo de ce sa nu aleg ruta mai lunga care cu siguranta ne va satisface la final.

 

Fotbalul sportul rege

De cand e lumea, numai fotbal in sus si fotbal in jos. Totii banii se duc in fotbal, pe cand restul sporturilor se zbat sa supravietuiasca.Nu ca infrastructura fotbalului ar fi prea extraordinara, dar in comparatie cu celelalte sporturi stau mult mai bine.

O echipa de handbal se poate tine din 2 sau 3 salarii de fotbalisti din prima liga, echipele de polo,regby,basket,volei cam tot asa. Vreau sa subliniez diferenta evidenta intre sportul rege, fotbalul, si restul sporturilor de echipa. Defapt daca ne gandim bine cand va putea castiga vreo echipa de fotbal din Romania  vreo cupa a campionilor? Parerea mea e ca nu prea curand, cred ca si altii sunt vor fi de acord cu mine. Insa o echipa romaneasca de handbal sau de basket poate castiga liga campionilor cu  mult mai putine resurse, nu trebuie sa ne uitam mai departe de Oltchim Rm. Valcea, care e una din candidatele la castigarea marelui trofeu. Echipa de handbal de seniori din Arad tragea pana acum o saptamana la promovare in prima liga, toate mergeau bine , nici o infrangere, numai turnee puternice, pana cand sponsorul principal s-a retras si acum daca nu va venii cineva curand sperantele de promovare nu prea sunt…