Nefericitul lucru care ne leaga pe noi de pamantul acesta, evenimentul acela care se vrea a fi cat mai placut si care se intampla in fiecare zi de cel putin 3 ori,vorbesc desigur despre mancat, actiunea voluntara/involuntara pe care o face cu sau fara voia noastra in fiecare zi. Un, om, fiinta complexa dar a carui existenta poate fi asemanata atat de usor cu un telefon mobil. Avem o baterie atat de slaba incat trebuie incarcata de atatea ori in intervalul de 24 de ore cat are o zi, nici nu mai vorbim daca “butonarea” este una intensa incarcariile cresc exponential.

Ma gandeam ca daca autonomia noastra a oamenilor s-ar dezvolta si ar creste precum cea a telefoanelor mobile, urmatoarele lucruri ar fi plauzibile:

– disparitia partiala sau totala fast food-urilor

– falimentarea firmelor ce produc frigidere, mancand mai rar nu am mai trebui sa pastram mancare, deci am manca doar mancaruri proaspete

– agricultura mondiala va eradica foametea de pe glob, mancand mai rar ne-ar ajunge sa hranim chiar si pe cel mai defavorizati dintre noi

– traversarea desertului cu o singura gura de apa – escaladarea muntelui everest fara nevoia de a face n pauze pentru a alimenta

– foamea nu ar mai putea fi folosita ca scuza in tot felul de situatii jenante.

– iar nu in ultimul rand lumea ar putea sa gaseasca alte lucruri pentru a aduna oamenii la un loc, in afara mancarii si bauturii, cu ocazia unor evenimente deosebite.

Pana atunci sa aveti o pofta mare si sa mancati cat mai sanatos, corpul e un templu, aveti grija ce ofrane ii aduceti.


„Ofera cat poti de mult dar nu oferii prea mult ca ajungi sa pierzi o particica din tine” asa sunau cele spuse de cineva pe care am refuzat sa le cred pe simplul motiv ca am fost ferm convins ca din moment ce oferi ceva persoana catre care faci acest gest iti va intoarce cu siguranta gestul. Printr-o particica din mine ma refer aici desigur la o bucatica din suflet, nu la lucruri materiale sau de o alta natura.

Ciudat e faptul ca tocmai in momentul in care esti foarte fericit si crezi ca nimic nu iti mai poate strica ziua intervine acel ceva, sa-l numin declansator. E simplu iti urmezi ziua  in mod normal dar la un moment dat faci anumite alegeri, care la momentul acela par bune. Problema e ca acesta nu sunt bune nici rele, sunt alegeri, dar fara de care ziua ta s-ar termina perfect. Declansatorul poate lua multe forme, uneori poate fi un gest, o actiune intreprinsa de altcineva, o fraza sau o discutie purtata cu cineva, ideea e ca lucrul care nelinisteste vine dintr-un loc de unde nu te-ai fi asteptat vreodata.  Am cam batut campii dar sper ca cei carora li s-a intamplat asa ceva sa ma intelegea sau poate nu mi s-a intamplat decat mie, cine stie..

Cu toate astea nu puteam concepe ca daca oferi ceva cuiva drag si care tine la tine, acesta persoana la randul ei sa nu iti ofera inapoi, desigur in limita posibilitatilor, ceva asemanator. De asta i-am zambit persoanei care ma sfatuit cat se poate de sincer si i-am spus sa stea linistita ca mie nu mi se poate intampla asa ceva. Dar cum integ universul conspira sa iti demonstreze contrariul, a doua zi am avut parte de demonstratia mea. E adevarat, chiar pierzi o particica din tine, din suflet si lucrul cel mai grav e ca tot tie iti vine sa iti ceri scuze, in timp ce persoana de la care astepti ceva, mic, aproape infirm pentru restul lumii, dar pentru tine extrem de important, nu vine..

Viata e frumoasa pentru cine are noroc, cei care o vreau cu tot dinadinsul fericita trebuia sa faca eforturi mult prea mari ca sa se poata bucura defapt de ea.

Baietii de la PCNews(sigur sunt baieti daca ofera bani pentru blog, femeile ar da banii numai pe cumparaturi), ofera o droaie de bani, mai exact 10 000 de dolari.

Acum o sa fac o lista cu ceea ce vreau sa cumpar de acesti bani:
-un cub rubik 20×20;
-o bicicleta pentru doua persoane, vreau sa fac inconjurul lumii cu iubitul meu, pe bicicleta;
-niste adidasi, tenesii de ii am mi s-au cam rupt si tare mult am mai tinut la ei;
-un domeniu pentru acest blog, sa il pot numi si pe el cu un singur L si sa aiba si el .com sau .ro la sfarsit;
-un laptop, dar inainte de laptop, mi-as dori mai intai o camera profesionala de fotografiat.
-haine pentru scoala, ca doar o sa sara toate mandrele de la mine din clasa „dar vai, uite ce mi-am mai cumparat eu vara asta, tu ce ti-ai cumparat”. Aveam de gand s ale ofer cateva replici, dar ca sa nu existe cearta, o sa imi cumpar doar de impresie, pentru a multumi publicul roman.
-mancare pentru vegetarieni. As vrea sa fiu vegetariana, dar nu am bani ca sa imi cumpar tot ceea ce trebuie pentru a avea in fiecare zi mese complexe. Stiti doar ce scump este sa fii vegetarian

Restul de bani i-as da lui frate-meu, ca asta fac de cand sunt mica. Deci baieti darnici de la PCNews, eu chiar am ce sa fac cu banii!

Cu parere de rau, trebuie sa marturisesc ca parintii mei au ajuns spaima copiilor din fata blocului. Nu stiu daca viata grea, conditiile de trai, stresul sau munca i-au facut sa fie asa, insa ma dezamagesc din acest punct de vedere. In primul rand, imi aduc aminte cum radeam cu maica-mea cand mai iesea cate o baba ce se lua de copii sau de mine atunci cand ma jucam in fata blocului.

O data cu trecerea timpului, mama mea a devenit ea, cea ce iese sa goneasca copiii din fata blocului, cea ce nu mai suporta galagie. In fiecare zi, copilasii de pe aici pandesc sa nu fie ei, parintii mei. Acum cateva zile taica-meu a aruncat cu apa pe ei, doar ca stateau cu patura intinsa sa se joace carti sau sa se joace cu papusile. Maica-mea a strigat disperata toata vara sa nu mai manance caisele si ciresele din pom, care pana la urma au ramas uscate acolo, pentru ca acei copilasi nu au avut voie, insa mai bine s-au stricat. Nu inteleg deloc aceasta mentalitate si nu stiu cum as putea sa o schimb. Incerc sa le explic si sa le aduc aminte ca si eu eram la fel, acel copilas ce lovea masinile cu mingea cand se juca Ratele si Vanatorii sau Castel, ca eu sunt acea fetita care rupea trandafirii altora pentru a ii aduce acasa la noi in vaza, eu sunt copilul ce se batea cu frate-meu numai in ore de liniste, pana ajungeau vecinii sa vina la noi sa vada daca nu cumva am patit ceva. Eu si frate-meu am speriat intreg blocul ani la rand cu tipetele si bataile noastre, insa acum ca am crescut nu mai avem ochi si pentru bucuria altora. Acum parintii nostri nu mai pot concepe ghetusul iarna, de aceea trebuie sa puna sare pe el, nu mai pot intelege bucuria fetitelor de a croi haine pentru papusele, de aceea tipa sa plece din scara blocului.

Cu toate astea, maica-mea e speriata de gandul ca ar putea ajunge la pensie in cativa ani, ca ridurile sunt tot mai vizibile, ca nicio crema nu isi mai face efectul, ca nu mai poate fi acea femeie moderna in aspectul fizic. Cand vine vorba de actualitate, se considera a fi in randul tinerilor, vrea sa para mereu tanara prin hainele ce le poarta, cat si prin felul de a ii intelege pe cei ce merg la discoteca, beau, chiulesc, etc, ca doar asa e tineretul. Pentru mine au fost cei mai buni parinti pentru ca au stiut sa ma educe atat cat a fost necesar, in rest a trebuit sa ma autoeduc din viata. De cativa ani vestea si semnele de imbatranire au dus revolta mentalitatii in sufletul lor. PE o parte ii inteleg, maica-mea are peste 45 de ani si nu a vazut niciodata Europa, nici macar Bucurestiul, munceste cate 12 ore pe zi, vine acasa gateste, si reuseste totusi sa fie o mama buna si intelegatoare. Taica-meu trece prin aceleasi trairi ca si maica-mea, asa ca nu am nici cel mai mic drept sa ii judec.

Insa cand oare or sa inteleaga ca nu varsta, ci mentalitatea te pastreaza tanar?

Rezultatele se vor afisa aici

Ultima lege aprobata de parlament fara nici un vot impotriva, este legea prin care posturile de stiri sunt obligate sa difuzeze in stiri, evenimente atat pozitive cat si negative. Poate ca asa scapam de „stirile de la ora 5” unde omorurile, violurile,jafurile sau alte infractiuni fac 99% din stiri. Intrebarea mea este cum putem judeca o stire ca fiind buna sau rea cand in majoritatea lor sunt neutre? Interesant!Sunt curios cum vor pune in aplicare legea, sau poate ca or sa o scoata din uz ca doar asa se face la noi:prima data actionam apoi gandim.

Un singur tip din Romania, poate fi cel mai misto tip din Romania. E inzestrat cu puteri supranaturale, de aceea l-am numit eu cel mai misto tip din Romania. Modestia lui nu l-ar lasa sa spuna ca este cel mai misto tip din Romania, dar eu prin aprecierile pe care i le aduc, il fac cel mai misto tip din Romania. Refuz sa cred ca am repetat in mod excesiv cuvintele pe care le-am scris mai sus ingrosat, de aceea insist sa castige cel mai misto tip din Romania.