Nefericitul lucru care ne leaga pe noi de pamantul acesta, evenimentul acela care se vrea a fi cat mai placut si care se intampla in fiecare zi de cel putin 3 ori,vorbesc desigur despre mancat, actiunea voluntara/involuntara pe care o face cu sau fara voia noastra in fiecare zi. Un, om, fiinta complexa dar a carui existenta poate fi asemanata atat de usor cu un telefon mobil. Avem o baterie atat de slaba incat trebuie incarcata de atatea ori in intervalul de 24 de ore cat are o zi, nici nu mai vorbim daca “butonarea” este una intensa incarcariile cresc exponential.

Ma gandeam ca daca autonomia noastra a oamenilor s-ar dezvolta si ar creste precum cea a telefoanelor mobile, urmatoarele lucruri ar fi plauzibile:

– disparitia partiala sau totala fast food-urilor

– falimentarea firmelor ce produc frigidere, mancand mai rar nu am mai trebui sa pastram mancare, deci am manca doar mancaruri proaspete

– agricultura mondiala va eradica foametea de pe glob, mancand mai rar ne-ar ajunge sa hranim chiar si pe cel mai defavorizati dintre noi

– traversarea desertului cu o singura gura de apa – escaladarea muntelui everest fara nevoia de a face n pauze pentru a alimenta

– foamea nu ar mai putea fi folosita ca scuza in tot felul de situatii jenante.

– iar nu in ultimul rand lumea ar putea sa gaseasca alte lucruri pentru a aduna oamenii la un loc, in afara mancarii si bauturii, cu ocazia unor evenimente deosebite.

Pana atunci sa aveti o pofta mare si sa mancati cat mai sanatos, corpul e un templu, aveti grija ce ofrane ii aduceti.


„Ofera cat poti de mult dar nu oferii prea mult ca ajungi sa pierzi o particica din tine” asa sunau cele spuse de cineva pe care am refuzat sa le cred pe simplul motiv ca am fost ferm convins ca din moment ce oferi ceva persoana catre care faci acest gest iti va intoarce cu siguranta gestul. Printr-o particica din mine ma refer aici desigur la o bucatica din suflet, nu la lucruri materiale sau de o alta natura.

Ciudat e faptul ca tocmai in momentul in care esti foarte fericit si crezi ca nimic nu iti mai poate strica ziua intervine acel ceva, sa-l numin declansator. E simplu iti urmezi ziua  in mod normal dar la un moment dat faci anumite alegeri, care la momentul acela par bune. Problema e ca acesta nu sunt bune nici rele, sunt alegeri, dar fara de care ziua ta s-ar termina perfect. Declansatorul poate lua multe forme, uneori poate fi un gest, o actiune intreprinsa de altcineva, o fraza sau o discutie purtata cu cineva, ideea e ca lucrul care nelinisteste vine dintr-un loc de unde nu te-ai fi asteptat vreodata.  Am cam batut campii dar sper ca cei carora li s-a intamplat asa ceva sa ma intelegea sau poate nu mi s-a intamplat decat mie, cine stie..

Cu toate astea nu puteam concepe ca daca oferi ceva cuiva drag si care tine la tine, acesta persoana la randul ei sa nu iti ofera inapoi, desigur in limita posibilitatilor, ceva asemanator. De asta i-am zambit persoanei care ma sfatuit cat se poate de sincer si i-am spus sa stea linistita ca mie nu mi se poate intampla asa ceva. Dar cum integ universul conspira sa iti demonstreze contrariul, a doua zi am avut parte de demonstratia mea. E adevarat, chiar pierzi o particica din tine, din suflet si lucrul cel mai grav e ca tot tie iti vine sa iti ceri scuze, in timp ce persoana de la care astepti ceva, mic, aproape infirm pentru restul lumii, dar pentru tine extrem de important, nu vine..

Viata e frumoasa pentru cine are noroc, cei care o vreau cu tot dinadinsul fericita trebuia sa faca eforturi mult prea mari ca sa se poata bucura defapt de ea.

Baietii de la PCNews(sigur sunt baieti daca ofera bani pentru blog, femeile ar da banii numai pe cumparaturi), ofera o droaie de bani, mai exact 10 000 de dolari.

Acum o sa fac o lista cu ceea ce vreau sa cumpar de acesti bani:
-un cub rubik 20×20;
-o bicicleta pentru doua persoane, vreau sa fac inconjurul lumii cu iubitul meu, pe bicicleta;
-niste adidasi, tenesii de ii am mi s-au cam rupt si tare mult am mai tinut la ei;
-un domeniu pentru acest blog, sa il pot numi si pe el cu un singur L si sa aiba si el .com sau .ro la sfarsit;
-un laptop, dar inainte de laptop, mi-as dori mai intai o camera profesionala de fotografiat.
-haine pentru scoala, ca doar o sa sara toate mandrele de la mine din clasa „dar vai, uite ce mi-am mai cumparat eu vara asta, tu ce ti-ai cumparat”. Aveam de gand s ale ofer cateva replici, dar ca sa nu existe cearta, o sa imi cumpar doar de impresie, pentru a multumi publicul roman.
-mancare pentru vegetarieni. As vrea sa fiu vegetariana, dar nu am bani ca sa imi cumpar tot ceea ce trebuie pentru a avea in fiecare zi mese complexe. Stiti doar ce scump este sa fii vegetarian

Restul de bani i-as da lui frate-meu, ca asta fac de cand sunt mica. Deci baieti darnici de la PCNews, eu chiar am ce sa fac cu banii!

Cu parere de rau, trebuie sa marturisesc ca parintii mei au ajuns spaima copiilor din fata blocului. Nu stiu daca viata grea, conditiile de trai, stresul sau munca i-au facut sa fie asa, insa ma dezamagesc din acest punct de vedere. In primul rand, imi aduc aminte cum radeam cu maica-mea cand mai iesea cate o baba ce se lua de copii sau de mine atunci cand ma jucam in fata blocului.

O data cu trecerea timpului, mama mea a devenit ea, cea ce iese sa goneasca copiii din fata blocului, cea ce nu mai suporta galagie. In fiecare zi, copilasii de pe aici pandesc sa nu fie ei, parintii mei. Acum cateva zile taica-meu a aruncat cu apa pe ei, doar ca stateau cu patura intinsa sa se joace carti sau sa se joace cu papusile. Maica-mea a strigat disperata toata vara sa nu mai manance caisele si ciresele din pom, care pana la urma au ramas uscate acolo, pentru ca acei copilasi nu au avut voie, insa mai bine s-au stricat. Nu inteleg deloc aceasta mentalitate si nu stiu cum as putea sa o schimb. Incerc sa le explic si sa le aduc aminte ca si eu eram la fel, acel copilas ce lovea masinile cu mingea cand se juca Ratele si Vanatorii sau Castel, ca eu sunt acea fetita care rupea trandafirii altora pentru a ii aduce acasa la noi in vaza, eu sunt copilul ce se batea cu frate-meu numai in ore de liniste, pana ajungeau vecinii sa vina la noi sa vada daca nu cumva am patit ceva. Eu si frate-meu am speriat intreg blocul ani la rand cu tipetele si bataile noastre, insa acum ca am crescut nu mai avem ochi si pentru bucuria altora. Acum parintii nostri nu mai pot concepe ghetusul iarna, de aceea trebuie sa puna sare pe el, nu mai pot intelege bucuria fetitelor de a croi haine pentru papusele, de aceea tipa sa plece din scara blocului.

Cu toate astea, maica-mea e speriata de gandul ca ar putea ajunge la pensie in cativa ani, ca ridurile sunt tot mai vizibile, ca nicio crema nu isi mai face efectul, ca nu mai poate fi acea femeie moderna in aspectul fizic. Cand vine vorba de actualitate, se considera a fi in randul tinerilor, vrea sa para mereu tanara prin hainele ce le poarta, cat si prin felul de a ii intelege pe cei ce merg la discoteca, beau, chiulesc, etc, ca doar asa e tineretul. Pentru mine au fost cei mai buni parinti pentru ca au stiut sa ma educe atat cat a fost necesar, in rest a trebuit sa ma autoeduc din viata. De cativa ani vestea si semnele de imbatranire au dus revolta mentalitatii in sufletul lor. PE o parte ii inteleg, maica-mea are peste 45 de ani si nu a vazut niciodata Europa, nici macar Bucurestiul, munceste cate 12 ore pe zi, vine acasa gateste, si reuseste totusi sa fie o mama buna si intelegatoare. Taica-meu trece prin aceleasi trairi ca si maica-mea, asa ca nu am nici cel mai mic drept sa ii judec.

Insa cand oare or sa inteleaga ca nu varsta, ci mentalitatea te pastreaza tanar?

Rezultatele se vor afisa aici

Ultima lege aprobata de parlament fara nici un vot impotriva, este legea prin care posturile de stiri sunt obligate sa difuzeze in stiri, evenimente atat pozitive cat si negative. Poate ca asa scapam de „stirile de la ora 5” unde omorurile, violurile,jafurile sau alte infractiuni fac 99% din stiri. Intrebarea mea este cum putem judeca o stire ca fiind buna sau rea cand in majoritatea lor sunt neutre? Interesant!Sunt curios cum vor pune in aplicare legea, sau poate ca or sa o scoata din uz ca doar asa se face la noi:prima data actionam apoi gandim.

Un singur tip din Romania, poate fi cel mai misto tip din Romania. E inzestrat cu puteri supranaturale, de aceea l-am numit eu cel mai misto tip din Romania. Modestia lui nu l-ar lasa sa spuna ca este cel mai misto tip din Romania, dar eu prin aprecierile pe care i le aduc, il fac cel mai misto tip din Romania. Refuz sa cred ca am repetat in mod excesiv cuvintele pe care le-am scris mai sus ingrosat, de aceea insist sa castige cel mai misto tip din Romania.

Dupa aproape doua luni de cand nu ne-am mai vazut, am decis ca trebuie sa fac ceva in privinta asta, pentru ca deja distanta era prea greu de suportat(ea e din Craiova iar eu din Arad).

Zis si facut:joi seara am fost pe tren urmand ca vineri dimineata sa ajung in Craiova. Mersul cu trenu a fost si el cu oarecare emotii pentru ca aveam carnetu lde elev al unui coleg, pentru amarata de reducere, iar dupa o serie de interogari ale controlorului, am scapat. Bineinteles ca am uitat tot ce era rau cand i-am vazut ochisorii acolo asteptandu-ma! Dupa sarutarile si imbratisarile de care imi era atat de mare dorul, am vrut sa vad orasul in care a crescut iubita mea. In primul rand vreau sa spun ca se face prea multa reclama negativa orasului ca fiind plin de tigani, murdar sau mai stiu eu cum, adevarul e ca in toate orasele din Romania sunt tigani, e inevitabil, nici Craiova nu face exceptie, doar ca tiganii au cartierul lor undeva la iesirea din oras.

Primul lucru pe care l-am facut a fost sa mergem in centru (eu fiind obsedat sa gasesc centrele oraselor in care merg).Acolo era un parculet atat de frumos care inconjura statuia lui Mihai Viteazul de jur imprejur si era cu gazonul uniform si bine crescut si atat de curat incat nu iti venea sa crezi ca e public. Am stat acolo unpic pe banca dupa care am mers incet spre liceul ei trebuind sa il vad pentru ca am auzit multe despre el. In drumul nostru cautam si un ziar de mica publicitate, pentru ca de la toamna voi da la facultate acolo si trebuie sa ma gandesc din timp unde am sa stau, caminele fiind a doua varinata. Am uitat sa spun ca am ajuns la 6 dimineata in Craiova si ca de la ora aceea am inceput sa colindam orasul:D. Pe la 8 eram pe la liceu, unde am intrat si am facut turul fara sa ne deranjeze nimeni. De acolo am tinut neaparat sa mergem pe jos( de altfel aproape toata ziua am mers pe jos:D)catre apartamentul ei care era la aproximativ 30-40 de minute de liceu. Dar trebuia sa mai trecem si pe la spital, deoarece bunica ei trebuia externata in ziua aceea. Pe la 9 cam asa am ajuns in sfarsit acasa la ea ca sa mancam si sa ne relaxam unpic, ca sa putem pleca din nou sa vedem si restul orasului. Dupa ce am jignit-o pe iubita mea nemancand prea mult si mai ales cerand doua farfuri (prietenii stiu de ce:D), cand sa plecam pe la 1 s-a pus si ploaia. Acest lucru a adus tristete in sufletelu ei, dar in cele din urma am gasit solutia salvatoare si anume: se vedem orasul din autobuz. Eu fiind firea mai optimista, pe cand ea firea mai pesimita, incercam sa ii explic ca pana la urma totul iese cu bine. Intr-adevar asa a si fost pentru ca atunci cand am ajuns la „Ciuperca” ploaia se oprise. Aici am admirat noua sala polivalenta care se inalta pe locul fostei sali care a ars. Bineinteles am vazut si stadionul „Ion Oblemenco” dar din pacate si acesta era in constructie. Dupa asta a urmat o decizie indrazneata si anume sa mergem sa vedem Jiul. Nu era nici cea mai mica problema doar ca sa o facem trebuia sa traversam tot cartierul tiganesc(Lunca), si am decis sa o facem pe jos. Lucrul cel mai interesant mi s-a parut faptul ca sunt destui cei care sa nu fi parcurs traseul niciodata la pas, dar acest lucru nu ne-a demoralizat ci din contra cand am vazut ca defapt nu e deloc cum aparea la televizor ne-am linistit( poate ca era asa doar ca plouase inainte dar oricum am trecut fara nici cea mai mica problema). Intr-o ora eram pe malul Jiului unde am stat cred, daca nu ma insel, de la 3 la 6 dupa care ne-am intors, de data asta cu autobuzul fiind prea mult de mers. Urmatoarea oprire a fost parcul „Romanescu” care m-a uimit cel mai mult din toata Craiova, prin curatemia desavarsita prin design si mai ales prim marime, absolut superb. Ne-am plimbat, am stat pe bancute, ne-am plimbat din nou, am vazut chiar si gradina zoologica din parc si cu toate astea nu am reusit sa vedem tot parcul:(. Pe la opt ne-am intors acasa sa ne improspatam unpic dupa care sa mergem la gara pentru ca aveam tren. Am renuntat sa mai mancam ceva in favoarea unei plimbari lungi pana la gara, care a fost ca un fel de incheiere pentru ziua perfecta. Despartirea a fost ca de obicei sfasietor de grea, parca tot mai grea pe masura ce ne inaintam, doar ca nu va mai fi mult pana cand ma voi muta acolo. Urcat in tren am mai vorbit unpic la telefon, dupa care tot ce imi amintesc este chipul vatmanului ce ma trezea in gara din Arad.

Totul a fost foarte frumos incepand mai ales cu iubita mea,orasul este foarte curat chiar si la periferie. Politia comunitara impanzeste orasul, lucru care confera siguranta, cel putin pentru mine asa a fost. Mi-a placut tot orasul, dar locurile cu adevarat speciale in inima mea le ocupa, in primul rand drumul de la gara pana „acasa” si parcul” Romanescu”! Un singur lucru as vrea schimbat la oras, si anume: sa se introduca mai multe trotuare pentru ca soferii sunt cam nebuni si in combinatie cu lipsa trotuarelor nu e prea placut:D.

Cateva poze din parc:

Jiul:

Si o monstra de curatenie:

Nu prea se mai poate vorbi de a face ceva ca lumea pe etape, cu toate ca tine mai mult, pentru ca traim in epoca vitezei, iar daca nu faci ceva rapid, nu e deloc suficient.

 Multe lucruri se strica doar din cauza grabei datorata foamei de bani, nu este domeniu unde sa nu isi fi infipt ghiarele banul, iar pe mine acest lucru ma dezgusta. De ce sa publici o carte cu rezolvarile pentru bacalaureat la matematica plina de grelesi si cu atatea typo-uri de te doare capul, doar pentru a castiga o zi sau doua in plus? Cand puteau foarte bine sa corecteze greselile si sa o publice apoi, dar nu asa, ca niciun elev sa nu isi  dea seama ce vor defapt autorii sa spuna. Asta e una din micile lucruri care se petrec, cele mari au loc la nivelul infrastructurii orasului, unde vezi pe zi ce trece cum din 20 de borduri 5 dispar in mod subit, sau ca unele construstii par atat de proaste la finalizare incat iti vine sa te intrebi cum de a putut permite cineva sa se construiasca intr-un asemnea mod. Mi-ar placea ca lucrurile sa se faca fara graba si cu unpic mai mult cap pentru ca in fond romanii nu sunt oameni prosti, ci doar oameni cu obiceiuri proaste. As vrea sa vad cum inainte de asfaltarea unui drum, cineva sa se gandeasca prima data la canalizare si la tot ce tine de gospodaria subterana si abia apoi sa toarne asfaltul, nu sa vezi cum dupa atata munca sa se sparga tot doar pentru o conducta.

Acum daca tot suntem la capitotul acesta, iar alegerile numai ce au trecut si odata cu ele promisiunile electorale as vrea sa vad macar ca proiectele incepute, in orasul meu cel putin, sa fie finalizate de calitate. Poate ca daca ar fi un primar care sa faca lucruri de calitate si durabile si-ar asigura respectul cetateniilor, indiferent daca ciuguleste cate putin de pe undeva. Eu unul as respecta mai mult un primar care ar spune verde in fatza ” Am facut cutare, cutare, adevarat ca am mai luat de pe ici pe colo, dar in schimb am facut tot ce am promis”. Mi-ar placea o asemenea atitudine din partea unui primar pentru ca aproape toti ciugulesc mai mult sau mai putin.

Ajunge cu politica pentru ca ma oboseste si e doar palavrageala inutila, un mijloc pentru pensionari sa isi piarda vremea, adevarul subiect al articolului este calitatea serviciului prestat adica cu alte cuvinte sa facem totul cu pasi marunti sa nu ne grabim pentru ca in fond ce producem ne reprezinta. As vrea sa vad mai multa calitatea in lumea asta de plastic ce ne inconjoasa dar in acelasi timp si mentalitatii i-ar prinde bine un pic de calitate!

 

De curand am dat peste un film numit Bigger, Stronger, Faster*, un film despre steroizi care afecteaza atat de mult America. Partea care ma intrigat  a fost aceea cand au aratat un taur care parea  de pe alta planeta, il puteti urmari in trailerul urmator:

Ps: Animalul este din specia Belgian Blue Bull si este special crescut pentru musculatura sa, nu se folosesc steroizi pe ei. Cam greu de crezut,nu?