Februarie 2008


Un articol despre ceea ce inseamna sa simti lipsa cuiva, despre ceea ce inseamna sa vrei sa mai retraiesti clipe din trecut care acum au devenit doar simple amintiri.

Mie, mi-e dor de cineva. Cineva care ma facea sa zambesc chiar si atunci cand dormeam. Mi-e dor de cele mai frumoase clipe din viata mea, mi-e dor sa mai fac lucruri riscante de care nu tin seama, mi-e dor sa fiu judecata si sa mi se spuna ce am de facut. Mi-e dor sa fiu eu.

Avem tendinta de a ne schimba dupa cei din jur. De multe ori facem ceea ce ne place cu adevarat, pana vedem ca altora nu le place. Atunci ne schimbam. Incepem sa devenim la fel ca ei, doar pentru a ii face fericiti. Este ca atunci cand un copilas vrea sa manance o portocala inainte de masa, iar mama ii spune:”ai voie numai dupa ce mananci mancare”. Poate ca dupa ce va manca mancarea pofta nu va mai fi aceeasi. Exact asa suntem noi in fata altora si in fata vietii. Ascultam de altii doar pentru ca asa ni se spune. Cand eram mai mica imi placea sa risc totul, chiar daca nu imi iesea, stiam ca am tot timpul ceva de facut si de gandit. Acum eu am devenit ceilalti. Nici macar nu ma mai gandesc ce e bine, astept doar sa mi se spuna ce trebuie sa fac. Toate acestea pentru ca nu au fost lasata de mica sa fac ce imi doresc. Imi e dor de copilarie, imi e dor sa fug pe campul liber, imi e dor sa nu stiu ce voi face maine, dar cel mai dor imi e de prietenii pe care i-am pierdut.

Acele clipe tarzii cand stai sa vorbesti cu cineva razand, acele momente cand iti e greu sa spui ceva dar celalalt iti pune acele cuvinte pe limba, acele clipe cand de abia astepti sa ti se spuna ce vrei sa auzi, sau acel moment cand gandim la fel si spunem amandoi deodata acelasi lucru, sau pur si simplu acel zambet simplu:D . Chiar daca mi-e dor de aceste clipe, sunt sigura ca vor veni curand, pentru ca am invatat ca asteptarea iti daruieste mai mult decat implinirea. Daca totul ar fi perfect, nu ai sti ce inseamna raul. Daca asteptarea te va face sa fii trist, atunci reusita te va face sa plangi de fericire. Cel mai bun sfat este sa faci mereu lucrurile de care iti este dor, fara niciun regret. Timpul are decat un sens, insa mereu va puteti intoarce dupa axa lui.

Anunțuri

Nu o sa ma refer aici la oameni mici de statura, nici oameni slabuti fizic, nici oamenii mici adica bebelasii. Prin acest titlu vreau sa evidentiez ca de cele mai multe ori un om mare este de fapt mic.
Se spune ca trebuie sa fim maturi in gandire. Sa explicam fenomenul: un om matur este un om mai in varsta, trecut prin viata, cu destul spirit de observatie. A fi matur insa, nu inseamna doar sa ajungi la varsta maturitatii, inseamna sa gandesti profund, si sa nu incerci sa treci prin viata prin inselaciune.

Oamenii mici? Cine sunt? Pai o sa ii enumar: in primul rand, pentru mine, oamenii mici, sunt politicienii. Nu o sa ma plang de tara in care locuiesc, insa o sa ma plang de bataia de joc cu care niste oameni conduc o tara. Ma gandesc la acel domn, Vanghelie, toata lumea stie ca dumnealui nu stie sa conjuge verbul „a fi”, cu toate astea de ce oare mai face politica? Sa fie cumva o regula a politicienilor, care e mai necopt la minte, rezista mai mult? Nu vreau sa par nepoliticoasa, de aceea am si vorbit despre politicieni cu pronume de politete, nu pentru ca as respecta ceea ce fac, dar cel putin pentru varsta. Dar ce sa mai spunem de domnul Traian, care afirma in fata tarii pe care o conduce, ca el fuma in toaleta la scoala. Stiu ca a fost destul de discutat acest subiect asa ca nu mai are rost sa il dezvolt, insa ma intreb de ce din 21 de milioane de oameni, nici macar 1 milion nu s-au ridicat impotriva acestor vorbe? Pentru ca ne-am invatat sa acceptam tot ce ni se zice. Urmeaza perioada de votare, oamenii de la tara nu vad ei prea bine care in ce urna este, insa, un domn foarte amabil, ii conduce la cutiuta „fermecata”. Saracul batranel vine acasa cu gandul ca a votat pe cine a vrut, insa omul acela mare si zambaret ce l-a condus, si-a atins doar propiul interes, dupa care urmeaza sa traiasca bine, ce mai conteaza ca saracul batranel o sa aiba inca 4 ani aceeasi pensie. Si, daca ar fi sa ne gandim, poate ca nu a fost asa mare pierdere. Oricum toti candidatii sunt pe aceeasi linie, adica sub nivelul marii. Ca este unul, ca este altul, tot la fel o sa traim.
Sa lasam la o parte politica, pentru ca suntem destul de obisnuiti cu fenomenele ce se petrec acolo. Sa luam de exemplu sefii nostri, sau sefii parintilor. De cate ori s-a dovedit un angajat a fi mai destept decat seful lui? Si patronul stie asta, insa cu toata lipsa de bun simt, da ordine. Mi se pare ca trebuie sa fii foarte lipsit de valoare morala pentru a putea conduce niste oameni mai destepti decat tine.
Dar acei ce au ajuns oameni mari? Caci asa ar spune toata lumea cand vine vorba de un politist, un doctor, un avocat, un profesor? Nu sunt si ei de multe ori oameni mici? Pai sa ne gandim cate accidente de Dacie au scapat fara amenda, si cate accidente de Bmw-uri? Pai cele cu Dacia si amenda si procese si tot ce poate fi mai rau, iar cei cu Bmw-uri doar cu o mica atentie pentru domnul politist. Asta daca ar fi sa nu luam in considerare ca de cele mai multe ori cei cu masini straine nici nu sunt deranjati cand sunt vazuti pe strada. Sau un avocat? Fiul domnului avocat, Iustin Covei? Pai cel mai nemernic baiat din Craiova, colinda acum strazile „luminate” ale orasului. Dar putem inchide ochii, e si el om cunoscut. De ce sa il acuzam pe nedrept? Hmm, ai patit ceva? Pai daca te duci la doctor, nu uita sa iei portofelul dupa tine, daca vrei sa te ajute cu ceva. Si chiar daca o sa zica nu, cu totii stim ca raspunsul este da.

Nu am vrut sa critic pe nimeni, pentru ca nu sunt nici critic literar, nici critic moral, sunt doar un om, mediocru as punea spune, cu bune si rele. Am vrut sa subliniez doar ca oamenii care ne sunt superiori din punct de vedere al etatii, din punct de vedere profesional, de multe ori moral sunt mult sub noi. Am invatat sa privim doar drept, uitand de oamenii de langa noi. Oricand poti deveni un om mic daca te lasi prins in ghearele societatii.

sensation white

„Sensation white” considerate de multi ce mai mare petrecere house cunoscuta de om aduna la fiecare editie 40,000-45,000 de oameni din intreaga lume. Evenimentul are loc in fiecare an in in prima sambata din iulie. Petrecerea este de origine olandeza si se tine in Amserdam Arena,iar participantii trebuie sa poarte obligatoriu culoarea alba altfel nu sunt lasati sa participe. La acest eveniment participa doar dj de top cum ar fi:André Tanneberger, Armin van Buuren, Darren Emerson , David Guetta, Erick E, Erick Morillo, Ferry Corsten, Marco V, Paul van Dyk, Johan Gielen, Sander Kleinenberg, Steve Angello, Tiësto, Fedde Le Grand si Mason.Pentru a participa va trebuie rezervare cu 2 ani inainte de eveniment.

Sa nu joci un joc video in ziua de azi e de neconceput,nu? Ma refer aici in principal la cei tineri, dar nu numai, sunt destui cei cu copii acasa care practica acest lucru. Odata cu cresterea calitatii serviciilor de internet orele petrecute in fata calculatorului au crescut considerabil pentru cei pasionati de jocurile video. Inteleg, atunci cand suntem mai mici, 7-14 ani, sa zicem ca ne jucam ca doar nu am avea altceva mai bun de facut, cu toate ca multi copii aleg calculatorul in defavoarea unei activitati care necesita cel mic efort, ajungand maturi, se trezesc cu mai multi prieteni virtuali decat prieteni reali, sau se trezesc ca sunt timizi,obezi sau doar sensibili(la boli) atunci ce vor face? Cel mai grav mi se pare faptul ca multi dintre cei mentionati continua sa se joace mult dupa varsta majoratului nerecunoscand ca ar avea cumva vreo problema. Fiind clasa a XII-a e normal sa te gandesti la bac, nu sa astepti cu nerabdare vacanta sa te poti juca 20 de ore pe zi,nu? Ei bine nu toti colegii sunt de acord cu mine, ei preferand sa stea 14-20 de ore pe zi jucandu-se WoW,Silkroad,Guild Wars etc, sunt mult prea multe sa le insir pe toate astea sunt cateva din cele mai jucate. Eu ma intreb ce efect are asupra organismului acest stil de viata, cu certitudine nu e de bine mai ales ca in alea 20 de ore se jucat nu prea mananci sau bei doar nu vrei sa te trezesti mort in joc.

A fost o vreme cand practicam si eu acest sport acum cand ma gandesc cate am pierdut atunci imi vine sa imi dau palme , nu mai vorbesc de prietenii neglijati,ore nedormite,nervi macinati etc. Cel mai grav e faptul ca nu prea iti dai seama ca ai o problema, desii daca ma gandesc cum nu ai putea sa iti dai seama din moment ce pierzi 90% din zi cu jocurile. Nu a fost cazul si la mine eu pierdeam decat maxim 7-10 ore pe zi timp majoritatea noaptea timp de aproximativ jumate de an, mult prea mult oricum!!!

Un lucru care mi se pare tulburator e faptul ca multi parinti le fac pe plac copiilor cumparandu-le pc-uri din ce in ce mai performante care sa faca fata jocurilor din ce in ce mai mai pretentioase, iar libertatea care li se ofera acestor copii nu are cum sa fie de bine. Ma tot gandesc ca parinte observi cel mai usor aceasta „boala” in fond totul se petrece acasa. La inceput poate o sa credeti ca e un lucru bun, ce rau poate sa faca un joc,nu? Si plus de asta sta pe acasa, pot sa am grija de el, va fi in siguranta. Desigur la inceput totul e foarte nevinovat, cateva minute care se fac ore, apoi zile pana cand nu se va mai putea face nimic.

Acum sa nu credeti ca daca le luati calculatorul de mici va face vreo diferenta, mai bine indrumatii spre ceva sanatos cum ar fi un sport lasandu-le si calculatorul in doze rezonabile. Sper ca am reusit sa evidentiez nocivitatea jocurilor video, dar din pacate evolutia neincetata a acestora le vor face din ce in ce mai irezistibile…

La inceput, voi scrie cateva dileme nesemnificative din viata. Sa ne gandim ca mergem pe strada si gasim un portofel cu 1000 de euro. Ce facem daca ii cunoastem si detinatorul? Il pastram sau il inapoiem? Dar atunci cand vedem un om nevinovat dar mai micut, si unul mare si fioros batandu-se ce facem? Riscam sa intervenim sau mergem mai departe fara a privi in urma? Dar daca vedem pe cineva intr-o situatie penibila, ce facem? Il ajutam, sau trecem inainte razand?

Probabil fiecare dintre noi avem dileme de acest fel. De cele mai multe ori alegem calea cea mai usoara pentru noi. In viata de zi cu zi omul tinde de a opta pentru usor: multi se duc la un liceu prost unde se face putina carte, sau altii se duc la filologie pentru ca este mai usoara decat matematica. Multe clipe care ar putea sa fie de vis, le transformam in clipe regretabile, pentru ca nu am vrut sa ne complicam. Preferam sa ramanem la parinti pana ne casatorim, decat a ne croi propiul drum intr-un alt oras, doar pentru a nu face ceva in plus. Atunci cand gresim alegem sa mintim, doar pentru ca este mai usor decat a duce munca de convingere si de a argumenta ce anume ne-a determinat sa facem acel lucru. Ne-am dori sa avem bani mai multi, sa ne putem plati telefoanele singuri, mancarea singuri, dar atata timp cat parinti sunt dispusi sa ne ajute, de ce sa nu stam in fata televizorului fara a depunde un pic de efort?

Dilema mea cea mai mare este ce vreau sa fac cu viata mea. De fapt stiu ce vreau, dar ma gandesc daca o sa reusesc. Ma gandesc ce cale o sa aleg. Este ca si cum am merge cu masina si avem doua drumuri de ales: unul plin de gropi, dar mult mai scurt, si unul lung dar frumos. Majoritatea il aleg pe cel scurt, mai putina benzina, si se strica masina, noi macar stim ca suntem bine. De ce sa ne plictisim si sa consumam multa benzina, ocolind atat? Sau este ca atunci cand trebuie sa ne ridicam din pat pentru a face curatenie. Ne gandim ca mai putem dormi putin, si facem doar putin curat. De ce sa mai curatam si locurile unde nu se uita nimeni? Exact de aceste colturi imi este frica. As vrea sa cred ca totul va iesi asa cum am visat. Mai intai am visat sa ajung la Academie, dar viata mi-a oferit un drum mai bun, acum as vrea sa ajung psiholog, unde departe de orasul meu. Am doua solutii: sa imi indeplinesc visul, si stiu sigur ca voi fericita, sau sa aleg sa dorm dimineata tarziu, doar de frica de a ma trezi in plictisitorul cotidian.

In fiecare zi avem cate o dilema. Fie ea in legatura cu ce mancam, poate e un lucru nesemnificativ, dar sa ne gandim ca daca alegem sa mancam un fruct, desi ne va mai fi un pic foame, este mult mai bine decat daca am manca 3 pungi de chipsuri. Sau dilema cu ce ne putem imbraca. Tot felul de dileme care ne pot conduce pe drumul cel bun, sau pe cel rau.

Sfatul meu este acela de a va gandi bine ce vreti sa faceti cu viata voastra. De ce sa alegem solutii simple, in care nu vom fi fericiti, cand putem munci cativa ani pentru a ne realiza visul de o viata. Putem sa ne regasim cu totii in lucruri simple, cum ar fi o plimbare in miez de noapte, sau sa alergam dimineata cu persoana iubita, sau sa mergem cu familia la pescuit sunt clipele cele mai frumoase care ar trebuii savurate de toata lumea la maxim dar pentru a ajunge acolo de ce sa nu aleg ruta mai lunga care cu siguranta ne va satisface la final.

De cand e lumea, numai fotbal in sus si fotbal in jos. Totii banii se duc in fotbal, pe cand restul sporturilor se zbat sa supravietuiasca.Nu ca infrastructura fotbalului ar fi prea extraordinara, dar in comparatie cu celelalte sporturi stau mult mai bine.

O echipa de handbal se poate tine din 2 sau 3 salarii de fotbalisti din prima liga, echipele de polo,regby,basket,volei cam tot asa. Vreau sa subliniez diferenta evidenta intre sportul rege, fotbalul, si restul sporturilor de echipa. Defapt daca ne gandim bine cand va putea castiga vreo echipa de fotbal din Romania  vreo cupa a campionilor? Parerea mea e ca nu prea curand, cred ca si altii sunt vor fi de acord cu mine. Insa o echipa romaneasca de handbal sau de basket poate castiga liga campionilor cu  mult mai putine resurse, nu trebuie sa ne uitam mai departe de Oltchim Rm. Valcea, care e una din candidatele la castigarea marelui trofeu. Echipa de handbal de seniori din Arad tragea pana acum o saptamana la promovare in prima liga, toate mergeau bine , nici o infrangere, numai turnee puternice, pana cand sponsorul principal s-a retras si acum daca nu va venii cineva curand sperantele de promovare nu prea sunt…

Ma gandesc ca tuturor vi s-a intamplat sa spargeti un pahar, o farfurie sau doar o sticla, astea ori din greseala ori voit, fie de placere sau de nervi. Sa punem viata in locul paharului si sa ne gandim la fel daca facem ceva voit sau din greseala fie ele intentionate sau neintentionate. Oricum rezultatul e acelasi: ranim ceva sau pe cineva si putem distruge ceva frumos in cateva clipe, sau ne putem rani pe noi insine..ne putem face singuri rani.

Prieteni, soti, rude sau doar oameni care nu sunt asa cunoscuti, toti se pierd asa dintr-o greseala minora la momentul nepotrivit. Nu ma refer la faptul ca cineva poate muri dintr-o singura decizie gresita, e clar si asta, se intampla, nu avem ce face, dar eu ma refer la faptul ca un om care aparent are de toate, pare chiar si fericit, ia o decizie care este ca un val si matura viata sa.
Vrei sa ajuti un prieten o mica ilegalitate, nu strica, nu? Asa zic toti, si cam au dreptate, cateva ilegalitati si unpic de noroc si toata lumea e fericita.Dar daca cumva nu iese ceva, asa de repede evolueaza situatia incat nu apuci sa faci fata. Am si un exemplu concret , doi prieteni, daca i-as putea numi asa, erau acasa la unu si vorbeau despre ultima lor „isprava”.Mai exact unul a „imprumutat” cateva inele de ale mamei sale unui amanet prin intermediul altui prieten deoarece desigur ei neavand 18 ani. Si dintr-o data intra tatal unuia dintre ei si aude involuntar ceva si ii intreaba ce au facut. Desigur acestia speriati din cale afara, spun mai mult decat tot. Hotul prost abia asteapta sa fie prins nu? Desigur de la aceasta fapta s-au aflat si altele si odata cu ele cei din exterior aparent vrand sa dea o mana de ajutor unui prieten, cad si ei in plasa,povestea asteapta un deznodamant, dar ceea ce e clar e ca cineva va cadea.

Acesta fiind un exemplu minor,in lume intamplandu-se multe altele mai grave legate de furturi mai mari, droguri, alcool etc. Ce am vrut sa subliniez este faptul ca viata se poate intoarce cu picioarele in sus foarte repede si te poate lovii exact atunci cand nu te astepti. Asa ca fi mai cinstit nu poti trai dupa ideea ca „fac pentru ultima data si ma retrag” ultima data poate fi chiar ultima data!! Cel mai bine e sa fi cinsitit si vei fi mai castigat, respectat si iubit!!
Pana atunci, asculta Nimeni Altu’-Inca o poveste, si ai sa iti dai seama ce poti pati intr-o viata de cristal!

Pagina următoare »