As putea incepe prin definitia vietii: ne nastem, invatam sa mancam, sa vorbim, sa mergem. Mergem la scoala, sa invatam, sa citim, sa scriem. Intr-un sfarsit ajungem in stadiul in care va trebui sa ne decidem ce vrem sa facem in viata. Totul sau nimic-vise sau realitate.
M-am tot gandit cati profesorii cunosc cu vile imense? Ma intreb oare cati doctori au bmw-uri? Dar oare avocatii au toti firme de avocatura? Si cum ramane cu politistii? Cu totii lucreaza numai la birouri? Sa fie norocul de vina pentru fiecare om? Nu cred, doar daca inselaciunea este egala cu noroc.De fiecare data cand vad o masina super frumoasa, pun pariu ca in ea este un tigan. De fiecare data cand vad cate o masina cu volan pe dreapta sigur este vreun smekeras. De fiecare data cand vad un baiat sau o fata frumoasa la 20 de ani cu un Jaguar, stiu sigur ca parintii lor sunt bogati. De fiecare data cand ma cheama cate o prietena pe la ea la vila, aud ca parintii sunt in Italia, au nu stiu cate firme. Daca ar fi sa intrebam majoritatea oamenilor cu bmw-uri, cu vile, ce studii au, probabil majoritatea ar spune: liceul, in cel mai bun caz. Fosta mea doamna diriginta, avea trei facultati. Avea putin peste 30 de ani. Stia cate putin din toate culturile lumii, invatase sa fie un om stilat, un adevarat paradis al cunoasterii. Dar, cu 2 copilasi, cu un sot, si o masina nu foarte moderna, statea si in chirie. Sa fie oare de vina ca si-a cumparat prea multe carti, sau doar ca nu a fost in stare sa insele pe nimeni?

Sunt foarte multi oameni care traiesc din asa ceva. Pentru ei expresia „totul sau nimic” inseamna viata. Un fost vecin de al meu, destept baiatul, s-a apucat de furat casetofoane dupa masini. A fost prins, a stat in puscarie doi ani, insa acum l-am vazut prin oras cu un Audi A6. Ce facultate, ce liceu, doar 2 ani de puscarie si au fost de ajuns pentru o asa masina. Nu fac discriminare, nu vreau sa zic ca majoritatea tiganilor au vile, apartamente, masini, insa acesta e adevarul. De ce un om care munceste si invata, de abia isi permita sa isi tina copilul in capitala la facultate? De ce oare un medic care e nevoit sa vada atatea, sa stie sa incurajeze si sa apere viata unui om, de abia cand iese la pensie are posibilitatea sa isi cumpere o masina frumoasa. Si asta cu ce rost? Cu rostul ca o viata intreaga nu a avut timp sa iasa la opera, la teatru, la film, pentru ca era in tura de noapte la spital? Nu vreau ca din acest articol sa se inteleaga ca mai bine facem puscarie si apoi vom fi bine, sau mai bine devenim tigani si vom avea noroc, sau mai bine lasam liceu si facultate pentru afaceri. Am vrut sa arat ca viata este nedreapta cu cei ce nu aplica” totul sau nimic”.
De ce mai mereu norocul este de partea celor care iau viata in gluma?De ce niciodata un om care apreciaza viata, nu primeste recompensa? Sau poate, daca ma gandesc mai bine, nu este chiar asa. De ce sa avem neaparat un bmw cu care sa ne omoram familia intr-o noapte cand conducem cu 200km/h? De ce sa avem o ditamai vila in care copii nostri sa aiba unde isi ascunde drogurile? De ce sa avem o firma impresionanta unde sa punem oamenii sa munceasca ca sclavii? De ce sa nu acceptam sa fim oameni simpli, care au unde dormi, au o masina cu care sa deplaseze, si au iubirea familiei? De ce sa devenim tigani care isi bat copii si nevestele, de ce sa devenim puscariasi care pierd sprijinul si iubirea celor din jur? De ce sa nu ne realizam visele de cand eram mici si faceam haine de doctor papusilor, sau opream masinile teleghidate in intersectia dupa covor? De ce sa aplicam totul sau nimic, cand oricum daca o sa castigam o avere financiara, pierdem averea spirituala? Cel mai greu de multumit in viata este sufletul. Atata timp cat avem pe cineva langa noi, putem spune ca avem totul, iar nimicul il putem lasa de partea celor cu bmw-uri, vile, si palate.