Mai 2008


Maturizarea. Ce proces ciudat dar in acelasi timp surprinzator de placut. Parca ieri eram mic, fara niciun gand si doar cu joaca in gand. Copilaria a fost foarte frumoasa, nu as putea sa imi doresc sa o schimb in vreun fel. In schimb as vrea sa ma leg de perioada de adolescenta, atunci cand multe lucruri se puteau schimba in bine, daca gandeam mai altfel.

Cititul, spre exemplu, nu ma atragea deloc. Cand auzeam ca avem de citit nu stiu cate carti parca ma lovea profesoara. Acum ca bacalaureatul bate la usa, de nevoie, a trebuit sa incep sa citesc romanele pentru ca altfel nu vedeam cum as putea face un comentariu de calitate. Dar surpriza, nici nu credeam vreodata sa ma vad cu o carte in mana citind pagini intregi din romane si placandu-mi, dar acum pot sa spun ca sunt de-a dreptul fascinat de citit. Imi pare rau ca nu am facut-o mai devreme cu cativa ani, pentru ca acum sa am mai multe carti citite. Stiu cand ma chinuiam cu  cate 10 pagini pe zi din Baltagul, iar ultimele din lipsa de rabdare citindu-le pe sarite, ma mir cum am ajuns pana in clasa a 12-a cu doar Baltagul citit si acela foarte greu. Dar nu aveam probleme cu invatatul, cel putin la matematica eram destul de bun si la restul materiilor reale idem, probleme au inceput de la liceu cand nu am mai invatat nimic si m-am zbatut 3 ani si jumatate, iar acum pe sfarsit ma chinui sa recuperez, singura diferenta e ca acum imi place sa invat doar ca volumul de informatii e foarte mare.

Cred ca aproape nimanui nu ii placea sa invete, doar aceia cativa excesiv de pasionati de munca lor carora le placea dintotdeuna sa o faca, cei pe care ii vedeai tot timpul cu o carte sau un caiet in mana, citind sau repetand ceva. Acum parca ii invidiez ca nu eram si eu asa pentru ca ce prostii faceam cu colegii sau prietenii parca acum nu mai au nici un farmec, dar cred ca e doar un stadiu al vietii si experienta de viata se face doar traind lucrurile asa cum sunt, cu bune si cu rele.

Anii de liceu au trecut atat de insesizabili pe langa mine, astfel incat doar daca ma chinui abia reusesc sa imi amintesc ceva, iar din pacate orice amintire e legata de vreo boacana stupida. Se zice ca cele mai durabile prietenii le legi in liceu si ca atunci e singura ta sansa sa o faci. Singurul lucru de care sunt cel mai fericit este faptul ca am cunoscut o persoana foarte deosebita  prin clasa a 9-a,abia de curand(1an de zile) am realizat ca e atat de importanta pentru mine fara de care  cred ca eram tot acolo jos in gandire si in fapte. Cu ocazia asta as vrea sa ii multumesc ca exista si pentru ca a facut atatea pentru mine fara macar sa isi dea seama, iar acum ocupa cel mai fruntas loc in inima mea! Nu m-a schimbat doar in ceea ce priveste scoala ci si in felul cum vad viata, acum totul e clar ca lumina zile pentru ca stiu ce vreau de la viata si incotro sa  ma indrept. Nu pot decat sa spun ca e pacat cand vezi atata lume irosindu-si viata cu fel de fel de prostii care pana la urma nu conteaza deloc. Va doresc tuturor sa gasiti ceva care sa va ajute sa o luati pe un drum mai bun!

Am vazut un film unde aparea foarte des replica”lista cu ceea ce e de facut in viata”. Actrita principala isi insira o serie de lucruri, pe care urmeaza sa si le indeplineasca, un fel de vise realizabile.

M-am gandit sa imi fac si eu o ierarhizare a lucrurilor pe care mi le doresc in viata, si pe care le pot indeplini. O sa incep cu locul 2 pentru ca 1 ramane strict secret.

2-Sa reusesc sa iau bacul cu nota mare;
3-Sa intru la o facultate buna, sa studiez filozofia, si sa am un serviciu acceptabil;
4-Sa merg la Futuroscope, in Franta;
5-Sa schimb mentalitatea macar a unui om;
6-Sa primesc o agenda;
7-Sa invat sa dansez;
8-Sa scriu un roman, sau cel putin o poezie:D
9-Sa ajung jurnalista;
10-Numarul 1 in lista mea sa se indeplineasca, pentru ca toate celelalte sunt conditionate de acel factor.

Nu este asa greu sa reusim ceea ce ne propunem. Cred ca reteta pe care o sa o aplic la mine va fi urmatoarea: un pic de ambitie, un risc mai mare, un sacrificiu si sprijin din partea celor de care am nevoie. Bineinteles ca in viata conteaza norocul, dar intr-o mica sau mare masura fiecare om dispune de noroc, mai trebuie doar sa stim sa il folosim in cantitatile care ne sunt necesare.

Ma intreb cat de greu este sa iei decizii in viata, mai ales atunci cand stii ca sunt hotaratoare pentru tine. Cand ai capacitatea te gandesti la ce liceu sa mergi, la ce sectie, daca vei fi capabil sa te integrezi si daca este o decizie buna. Dupa cei 4 ani de liceu, vine marea dilema ce facultate sa alegi, daca sa fie in orasul tau sau in alt oras, daca te vei descurca cu banii sau cu materia. Dupa cei 4 ani de facultate, te gandesti unde sa te angajezi, daca sa mergi pe un salariu mic sau sa mai astepti, daca sa ai norma completa sau redusa, daca sa faci imprumut la banca sa iti iei un apartament sau daca nu. Cum as putea sa imi dau eu seama daca macar 5 din cele 10 lucruri dupa lista se vor implini, sau cum voi sti daca asta imi doresc cu adevarat. Dar daca voi avea indoiala intre a face filozofie sau finante banci. Daca trebuie sa fiu rationala sau spirituala.

Nu exista decat un singur raspuns: Fiecare lucru trebuie facut la momentul potrivit, dupa circumstante si dorinte. Nu avem de unde sa stim daca asa va fi, dar in mod sigur avem un scop si un reper unde vrem sa ajungem. Decat sa ne plimbam rataciti pe strazi, mai bine sa  fugim spre locul bine stabilit. Asa ca fiecare om ar trebui sa aiba lista cu ceea ce isi doreste in viata, macar asa raman dorintele si sperantele, la final putand trage linie si insemnand realizarile.
In mod sigur, numarul 1 al meu se va implini. Este vorba de iubire, iar eu cred in acest sentiment!

In primul rand vreau sa spun ca nu sunt multe filme care pot sa schimbe un om, dar daca sti unde sa cauti sau mai exact ce sa cauti, sunt de gasit. Totul depinde de persoana care vizioneaza filmul si impactul pe care acesta il are. Cred ca sunt doua categorii de filme care pot sa motiveze un om. In prima categorie intra acelea care te fac sa fi un om mai bun, gen A walk to remember, The family man, The game plan( desi acesta e si comedie, povestea e frumoasa), etc. Acestea sunt doar  cateva dintre cele care te pot face sa te schimbi, sa iti doresti sa fi un altfel de om, mai bun, mai dragastos, care ar face ca multa lume din jur sa fie mult mai fericita. In a doua categorie sunt filmele acelea care ne fac sa ne dorim mai mult sa reusim in viata, gen Invincible sau The Gladiator (doar ideea de a nu te preda niciodata din acesta), filmele acestea trezesc in noi o forta care ne indeamna sa ne autodepasim, si ne invata ca atunci totul pare pierdut sa nu ne dam batuti.

Cu toate ca exista destul de multe persoane care vizioneaza filme de consum, doar pentru ca se afla intr-o anumita stare, buna sau proasta, alegandu-si comedii sau drame, formandu-si o falsa idee despre mesajul in sine. Comparand aceste filme de consum, pe care le vedem o singura data si uitam dupa cateva zile si actiunea acestora, exista filmele care fac istorie in mintea si in sufletul nostru, si pe care le pastram, pentru a le transmite generatiilor urmatoare.
Un film poate fi reusit in totalitate, sau pe parcursul lui pot exista anumite momente frumoase care ne raman intiparite in minte, si pe care le mentionam si le aplicam de cate ori avem ocazia, asa cum ar fi celebrele replici” hasta la vista baby”

As vrea sa ma leg de filmele acelea rare care combina mai multe genuri, care ofera si divertisment de calitate dar in acelasi timp alterneaza cu faze de viata, serioase si pline de sentimente. In fond suntem cu  totii diferiti si fiecare crede si reactioneaza cum simte la o un anumit lucru, dar nu cred ca daca un film bazat pe o poveste reala( sau fictionala nu conteaza) care este incarcat de sentimente nu poate aprinde macar o mica flacara in interior, care cu unpic de vointa poate trasnforma un om.

Pe mine ma impresionat un film pe care l-am vazut din intamplare cu ceva timp in urma care  se numea The guardian, un film despre viata, relatii intre omenii, munca in echipa si sacrificiu care au facut, cel putin pentru mine, diferenta. Nu zic ca mi-a schimbat viata foarte mult dar totul se face cu pasi marunti asa ca orice mic pas e tot inainte!. Vi-l recomand tuturor chiar daca nu va schimba merita sa il vedeti pentru ca e frumos.

Sa nu uitam si de filmele cu adevarat frumoase si gandite de origine romaneaca, gen Ani de liceu, Nea Marin miliardarul, Mihai Viteazul, Baltagul, Ion, si multe altele, care din pacate sunt o specie pe cale de disparitie preferandu-se importurile ieftine cum ar fi telenovele. E pacat sa vezi toata ziua pe toate posturile acelasi lucru doar intr-o alta culoare, desii nu cred ca situatia se indreapta unde trebuie, ma mullumesc ca exista internetul, acolo unde, daca vrei,gasesti aproape orice ai nevoie.

Fiecare cauta ce are nevoie in filme, unii o gasesc iar altii nu.

Din pacate azi a fost o zi neagra in special din cauza mea. De dimineata nu am ce sa imi reprosez, am reusit sa ma trezesc, sa plec sa scoala asa ca am fost relativ fericit. Mi-am predat si eu ca tot omul atestatul la engleza pentru ca saptamana viitoare deja urmeaza examinarile,dar asta nu conteaza asa mult. Apoi am avut meci de basket cu echipa scolii, un meci care s-a pierdut mai ales pe pana mea, cel putin asa simt eu.

Seara mi s-a luminat cand am apucat sa vorbesc cu iubita mea ce mi-a readus zambetul pe buze cu doar cateva vorbe din gurita ei fermecata, dar prost cum sunt, am reusit sa o dau in bara si sa stric si seara asta cu orgoliu meu tampit.Uneori nu realizez ca acum, de cand relatia noastra a ajuns la alt nivel, fiind mult mai matura, trebuie sa ma comport ca atare. Si nu am niciun dubiu in ceea ce vreau si o vreau doar pe ea pentru totdeauna! Eu am ramas aproape la fel de copil ca in prima zi cand ne-am cunoscut,si am inteles ca acum lucrurile stau cu totul altfel, nu mai poti face sau spune tot ce puteai la inceput, tind sa precizez ca la inceput a fost cea mai frumoasa prietenie si abia apoi a urmat inevitabilul adica dragostea care e cel mai frumos lucru care mi s-a putut intampla. Acum nu mai putem spune una sau alta ca se supara unul sau celalt si mi se pare perfect normal, dar uneori uit si ma dau in petec si imi pare atat de rau!!! Asa am patit si seara asta pur si simplu nu am realizat ca intind coarda si am reusit sa stric seara si imi pare foarte rau:(

Relatiile la distanta sunt incredibil de grele in special daca sentimentele sunt cu adevarat pure, dar in acelasi timp dupa lunga asteptare rasplata e cea mai mare. Da e greu si va fi greu inca ceva vreme de acum incolo. Dar altfel nu are farmec pentru ca ceva nemuncit isi pierde repede din valoare si din atractie. Oricat de greu poate fi sunt in acelasi timp cel mai fericit ca am ceva pentru care sa ma lupt am pentru cine sa traiesc! Si sunt ferm convins daca traiesti pentru tine traiesti degeaba si faci o mare greseala!