Iunie 2008


Ultima lege aprobata de parlament fara nici un vot impotriva, este legea prin care posturile de stiri sunt obligate sa difuzeze in stiri, evenimente atat pozitive cat si negative. Poate ca asa scapam de „stirile de la ora 5” unde omorurile, violurile,jafurile sau alte infractiuni fac 99% din stiri. Intrebarea mea este cum putem judeca o stire ca fiind buna sau rea cand in majoritatea lor sunt neutre? Interesant!Sunt curios cum vor pune in aplicare legea, sau poate ca or sa o scoata din uz ca doar asa se face la noi:prima data actionam apoi gandim.

Un singur tip din Romania, poate fi cel mai misto tip din Romania. E inzestrat cu puteri supranaturale, de aceea l-am numit eu cel mai misto tip din Romania. Modestia lui nu l-ar lasa sa spuna ca este cel mai misto tip din Romania, dar eu prin aprecierile pe care i le aduc, il fac cel mai misto tip din Romania. Refuz sa cred ca am repetat in mod excesiv cuvintele pe care le-am scris mai sus ingrosat, de aceea insist sa castige cel mai misto tip din Romania.

Dupa aproape doua luni de cand nu ne-am mai vazut, am decis ca trebuie sa fac ceva in privinta asta, pentru ca deja distanta era prea greu de suportat(ea e din Craiova iar eu din Arad).

Zis si facut:joi seara am fost pe tren urmand ca vineri dimineata sa ajung in Craiova. Mersul cu trenu a fost si el cu oarecare emotii pentru ca aveam carnetu lde elev al unui coleg, pentru amarata de reducere, iar dupa o serie de interogari ale controlorului, am scapat. Bineinteles ca am uitat tot ce era rau cand i-am vazut ochisorii acolo asteptandu-ma! Dupa sarutarile si imbratisarile de care imi era atat de mare dorul, am vrut sa vad orasul in care a crescut iubita mea. In primul rand vreau sa spun ca se face prea multa reclama negativa orasului ca fiind plin de tigani, murdar sau mai stiu eu cum, adevarul e ca in toate orasele din Romania sunt tigani, e inevitabil, nici Craiova nu face exceptie, doar ca tiganii au cartierul lor undeva la iesirea din oras.

Primul lucru pe care l-am facut a fost sa mergem in centru (eu fiind obsedat sa gasesc centrele oraselor in care merg).Acolo era un parculet atat de frumos care inconjura statuia lui Mihai Viteazul de jur imprejur si era cu gazonul uniform si bine crescut si atat de curat incat nu iti venea sa crezi ca e public. Am stat acolo unpic pe banca dupa care am mers incet spre liceul ei trebuind sa il vad pentru ca am auzit multe despre el. In drumul nostru cautam si un ziar de mica publicitate, pentru ca de la toamna voi da la facultate acolo si trebuie sa ma gandesc din timp unde am sa stau, caminele fiind a doua varinata. Am uitat sa spun ca am ajuns la 6 dimineata in Craiova si ca de la ora aceea am inceput sa colindam orasul:D. Pe la 8 eram pe la liceu, unde am intrat si am facut turul fara sa ne deranjeze nimeni. De acolo am tinut neaparat sa mergem pe jos( de altfel aproape toata ziua am mers pe jos:D)catre apartamentul ei care era la aproximativ 30-40 de minute de liceu. Dar trebuia sa mai trecem si pe la spital, deoarece bunica ei trebuia externata in ziua aceea. Pe la 9 cam asa am ajuns in sfarsit acasa la ea ca sa mancam si sa ne relaxam unpic, ca sa putem pleca din nou sa vedem si restul orasului. Dupa ce am jignit-o pe iubita mea nemancand prea mult si mai ales cerand doua farfuri (prietenii stiu de ce:D), cand sa plecam pe la 1 s-a pus si ploaia. Acest lucru a adus tristete in sufletelu ei, dar in cele din urma am gasit solutia salvatoare si anume: se vedem orasul din autobuz. Eu fiind firea mai optimista, pe cand ea firea mai pesimita, incercam sa ii explic ca pana la urma totul iese cu bine. Intr-adevar asa a si fost pentru ca atunci cand am ajuns la „Ciuperca” ploaia se oprise. Aici am admirat noua sala polivalenta care se inalta pe locul fostei sali care a ars. Bineinteles am vazut si stadionul „Ion Oblemenco” dar din pacate si acesta era in constructie. Dupa asta a urmat o decizie indrazneata si anume sa mergem sa vedem Jiul. Nu era nici cea mai mica problema doar ca sa o facem trebuia sa traversam tot cartierul tiganesc(Lunca), si am decis sa o facem pe jos. Lucrul cel mai interesant mi s-a parut faptul ca sunt destui cei care sa nu fi parcurs traseul niciodata la pas, dar acest lucru nu ne-a demoralizat ci din contra cand am vazut ca defapt nu e deloc cum aparea la televizor ne-am linistit( poate ca era asa doar ca plouase inainte dar oricum am trecut fara nici cea mai mica problema). Intr-o ora eram pe malul Jiului unde am stat cred, daca nu ma insel, de la 3 la 6 dupa care ne-am intors, de data asta cu autobuzul fiind prea mult de mers. Urmatoarea oprire a fost parcul „Romanescu” care m-a uimit cel mai mult din toata Craiova, prin curatemia desavarsita prin design si mai ales prim marime, absolut superb. Ne-am plimbat, am stat pe bancute, ne-am plimbat din nou, am vazut chiar si gradina zoologica din parc si cu toate astea nu am reusit sa vedem tot parcul:(. Pe la opt ne-am intors acasa sa ne improspatam unpic dupa care sa mergem la gara pentru ca aveam tren. Am renuntat sa mai mancam ceva in favoarea unei plimbari lungi pana la gara, care a fost ca un fel de incheiere pentru ziua perfecta. Despartirea a fost ca de obicei sfasietor de grea, parca tot mai grea pe masura ce ne inaintam, doar ca nu va mai fi mult pana cand ma voi muta acolo. Urcat in tren am mai vorbit unpic la telefon, dupa care tot ce imi amintesc este chipul vatmanului ce ma trezea in gara din Arad.

Totul a fost foarte frumos incepand mai ales cu iubita mea,orasul este foarte curat chiar si la periferie. Politia comunitara impanzeste orasul, lucru care confera siguranta, cel putin pentru mine asa a fost. Mi-a placut tot orasul, dar locurile cu adevarat speciale in inima mea le ocupa, in primul rand drumul de la gara pana „acasa” si parcul” Romanescu”! Un singur lucru as vrea schimbat la oras, si anume: sa se introduca mai multe trotuare pentru ca soferii sunt cam nebuni si in combinatie cu lipsa trotuarelor nu e prea placut:D.

Cateva poze din parc:

Jiul:

Si o monstra de curatenie:

Nu prea se mai poate vorbi de a face ceva ca lumea pe etape, cu toate ca tine mai mult, pentru ca traim in epoca vitezei, iar daca nu faci ceva rapid, nu e deloc suficient.

 Multe lucruri se strica doar din cauza grabei datorata foamei de bani, nu este domeniu unde sa nu isi fi infipt ghiarele banul, iar pe mine acest lucru ma dezgusta. De ce sa publici o carte cu rezolvarile pentru bacalaureat la matematica plina de grelesi si cu atatea typo-uri de te doare capul, doar pentru a castiga o zi sau doua in plus? Cand puteau foarte bine sa corecteze greselile si sa o publice apoi, dar nu asa, ca niciun elev sa nu isi  dea seama ce vor defapt autorii sa spuna. Asta e una din micile lucruri care se petrec, cele mari au loc la nivelul infrastructurii orasului, unde vezi pe zi ce trece cum din 20 de borduri 5 dispar in mod subit, sau ca unele construstii par atat de proaste la finalizare incat iti vine sa te intrebi cum de a putut permite cineva sa se construiasca intr-un asemnea mod. Mi-ar placea ca lucrurile sa se faca fara graba si cu unpic mai mult cap pentru ca in fond romanii nu sunt oameni prosti, ci doar oameni cu obiceiuri proaste. As vrea sa vad cum inainte de asfaltarea unui drum, cineva sa se gandeasca prima data la canalizare si la tot ce tine de gospodaria subterana si abia apoi sa toarne asfaltul, nu sa vezi cum dupa atata munca sa se sparga tot doar pentru o conducta.

Acum daca tot suntem la capitotul acesta, iar alegerile numai ce au trecut si odata cu ele promisiunile electorale as vrea sa vad macar ca proiectele incepute, in orasul meu cel putin, sa fie finalizate de calitate. Poate ca daca ar fi un primar care sa faca lucruri de calitate si durabile si-ar asigura respectul cetateniilor, indiferent daca ciuguleste cate putin de pe undeva. Eu unul as respecta mai mult un primar care ar spune verde in fatza ” Am facut cutare, cutare, adevarat ca am mai luat de pe ici pe colo, dar in schimb am facut tot ce am promis”. Mi-ar placea o asemenea atitudine din partea unui primar pentru ca aproape toti ciugulesc mai mult sau mai putin.

Ajunge cu politica pentru ca ma oboseste si e doar palavrageala inutila, un mijloc pentru pensionari sa isi piarda vremea, adevarul subiect al articolului este calitatea serviciului prestat adica cu alte cuvinte sa facem totul cu pasi marunti sa nu ne grabim pentru ca in fond ce producem ne reprezinta. As vrea sa vad mai multa calitatea in lumea asta de plastic ce ne inconjoasa dar in acelasi timp si mentalitatii i-ar prinde bine un pic de calitate!

 

De curand am dat peste un film numit Bigger, Stronger, Faster*, un film despre steroizi care afecteaza atat de mult America. Partea care ma intrigat  a fost aceea cand au aratat un taur care parea  de pe alta planeta, il puteti urmari in trailerul urmator:

Ps: Animalul este din specia Belgian Blue Bull si este special crescut pentru musculatura sa, nu se folosesc steroizi pe ei. Cam greu de crezut,nu?