Cu parere de rau, trebuie sa marturisesc ca parintii mei au ajuns spaima copiilor din fata blocului. Nu stiu daca viata grea, conditiile de trai, stresul sau munca i-au facut sa fie asa, insa ma dezamagesc din acest punct de vedere. In primul rand, imi aduc aminte cum radeam cu maica-mea cand mai iesea cate o baba ce se lua de copii sau de mine atunci cand ma jucam in fata blocului.

O data cu trecerea timpului, mama mea a devenit ea, cea ce iese sa goneasca copiii din fata blocului, cea ce nu mai suporta galagie. In fiecare zi, copilasii de pe aici pandesc sa nu fie ei, parintii mei. Acum cateva zile taica-meu a aruncat cu apa pe ei, doar ca stateau cu patura intinsa sa se joace carti sau sa se joace cu papusile. Maica-mea a strigat disperata toata vara sa nu mai manance caisele si ciresele din pom, care pana la urma au ramas uscate acolo, pentru ca acei copilasi nu au avut voie, insa mai bine s-au stricat. Nu inteleg deloc aceasta mentalitate si nu stiu cum as putea sa o schimb. Incerc sa le explic si sa le aduc aminte ca si eu eram la fel, acel copilas ce lovea masinile cu mingea cand se juca Ratele si Vanatorii sau Castel, ca eu sunt acea fetita care rupea trandafirii altora pentru a ii aduce acasa la noi in vaza, eu sunt copilul ce se batea cu frate-meu numai in ore de liniste, pana ajungeau vecinii sa vina la noi sa vada daca nu cumva am patit ceva. Eu si frate-meu am speriat intreg blocul ani la rand cu tipetele si bataile noastre, insa acum ca am crescut nu mai avem ochi si pentru bucuria altora. Acum parintii nostri nu mai pot concepe ghetusul iarna, de aceea trebuie sa puna sare pe el, nu mai pot intelege bucuria fetitelor de a croi haine pentru papusele, de aceea tipa sa plece din scara blocului.

Cu toate astea, maica-mea e speriata de gandul ca ar putea ajunge la pensie in cativa ani, ca ridurile sunt tot mai vizibile, ca nicio crema nu isi mai face efectul, ca nu mai poate fi acea femeie moderna in aspectul fizic. Cand vine vorba de actualitate, se considera a fi in randul tinerilor, vrea sa para mereu tanara prin hainele ce le poarta, cat si prin felul de a ii intelege pe cei ce merg la discoteca, beau, chiulesc, etc, ca doar asa e tineretul. Pentru mine au fost cei mai buni parinti pentru ca au stiut sa ma educe atat cat a fost necesar, in rest a trebuit sa ma autoeduc din viata. De cativa ani vestea si semnele de imbatranire au dus revolta mentalitatii in sufletul lor. PE o parte ii inteleg, maica-mea are peste 45 de ani si nu a vazut niciodata Europa, nici macar Bucurestiul, munceste cate 12 ore pe zi, vine acasa gateste, si reuseste totusi sa fie o mama buna si intelegatoare. Taica-meu trece prin aceleasi trairi ca si maica-mea, asa ca nu am nici cel mai mic drept sa ii judec.

Insa cand oare or sa inteleaga ca nu varsta, ci mentalitatea te pastreaza tanar?

Anunțuri