Viata


Din pacate azi a fost o zi neagra in special din cauza mea. De dimineata nu am ce sa imi reprosez, am reusit sa ma trezesc, sa plec sa scoala asa ca am fost relativ fericit. Mi-am predat si eu ca tot omul atestatul la engleza pentru ca saptamana viitoare deja urmeaza examinarile,dar asta nu conteaza asa mult. Apoi am avut meci de basket cu echipa scolii, un meci care s-a pierdut mai ales pe pana mea, cel putin asa simt eu.

Seara mi s-a luminat cand am apucat sa vorbesc cu iubita mea ce mi-a readus zambetul pe buze cu doar cateva vorbe din gurita ei fermecata, dar prost cum sunt, am reusit sa o dau in bara si sa stric si seara asta cu orgoliu meu tampit.Uneori nu realizez ca acum, de cand relatia noastra a ajuns la alt nivel, fiind mult mai matura, trebuie sa ma comport ca atare. Si nu am niciun dubiu in ceea ce vreau si o vreau doar pe ea pentru totdeauna! Eu am ramas aproape la fel de copil ca in prima zi cand ne-am cunoscut,si am inteles ca acum lucrurile stau cu totul altfel, nu mai poti face sau spune tot ce puteai la inceput, tind sa precizez ca la inceput a fost cea mai frumoasa prietenie si abia apoi a urmat inevitabilul adica dragostea care e cel mai frumos lucru care mi s-a putut intampla. Acum nu mai putem spune una sau alta ca se supara unul sau celalt si mi se pare perfect normal, dar uneori uit si ma dau in petec si imi pare atat de rau!!! Asa am patit si seara asta pur si simplu nu am realizat ca intind coarda si am reusit sa stric seara si imi pare foarte rau:(

Relatiile la distanta sunt incredibil de grele in special daca sentimentele sunt cu adevarat pure, dar in acelasi timp dupa lunga asteptare rasplata e cea mai mare. Da e greu si va fi greu inca ceva vreme de acum incolo. Dar altfel nu are farmec pentru ca ceva nemuncit isi pierde repede din valoare si din atractie. Oricat de greu poate fi sunt in acelasi timp cel mai fericit ca am ceva pentru care sa ma lupt am pentru cine sa traiesc! Si sunt ferm convins daca traiesti pentru tine traiesti degeaba si faci o mare greseala!

Reclame

Un articol despre ceea ce inseamna sa simti lipsa cuiva, despre ceea ce inseamna sa vrei sa mai retraiesti clipe din trecut care acum au devenit doar simple amintiri.

Mie, mi-e dor de cineva. Cineva care ma facea sa zambesc chiar si atunci cand dormeam. Mi-e dor de cele mai frumoase clipe din viata mea, mi-e dor sa mai fac lucruri riscante de care nu tin seama, mi-e dor sa fiu judecata si sa mi se spuna ce am de facut. Mi-e dor sa fiu eu.

Avem tendinta de a ne schimba dupa cei din jur. De multe ori facem ceea ce ne place cu adevarat, pana vedem ca altora nu le place. Atunci ne schimbam. Incepem sa devenim la fel ca ei, doar pentru a ii face fericiti. Este ca atunci cand un copilas vrea sa manance o portocala inainte de masa, iar mama ii spune:”ai voie numai dupa ce mananci mancare”. Poate ca dupa ce va manca mancarea pofta nu va mai fi aceeasi. Exact asa suntem noi in fata altora si in fata vietii. Ascultam de altii doar pentru ca asa ni se spune. Cand eram mai mica imi placea sa risc totul, chiar daca nu imi iesea, stiam ca am tot timpul ceva de facut si de gandit. Acum eu am devenit ceilalti. Nici macar nu ma mai gandesc ce e bine, astept doar sa mi se spuna ce trebuie sa fac. Toate acestea pentru ca nu au fost lasata de mica sa fac ce imi doresc. Imi e dor de copilarie, imi e dor sa fug pe campul liber, imi e dor sa nu stiu ce voi face maine, dar cel mai dor imi e de prietenii pe care i-am pierdut.

Acele clipe tarzii cand stai sa vorbesti cu cineva razand, acele momente cand iti e greu sa spui ceva dar celalalt iti pune acele cuvinte pe limba, acele clipe cand de abia astepti sa ti se spuna ce vrei sa auzi, sau acel moment cand gandim la fel si spunem amandoi deodata acelasi lucru, sau pur si simplu acel zambet simplu:D . Chiar daca mi-e dor de aceste clipe, sunt sigura ca vor veni curand, pentru ca am invatat ca asteptarea iti daruieste mai mult decat implinirea. Daca totul ar fi perfect, nu ai sti ce inseamna raul. Daca asteptarea te va face sa fii trist, atunci reusita te va face sa plangi de fericire. Cel mai bun sfat este sa faci mereu lucrurile de care iti este dor, fara niciun regret. Timpul are decat un sens, insa mereu va puteti intoarce dupa axa lui.

Nu o sa ma refer aici la oameni mici de statura, nici oameni slabuti fizic, nici oamenii mici adica bebelasii. Prin acest titlu vreau sa evidentiez ca de cele mai multe ori un om mare este de fapt mic.
Se spune ca trebuie sa fim maturi in gandire. Sa explicam fenomenul: un om matur este un om mai in varsta, trecut prin viata, cu destul spirit de observatie. A fi matur insa, nu inseamna doar sa ajungi la varsta maturitatii, inseamna sa gandesti profund, si sa nu incerci sa treci prin viata prin inselaciune.

Oamenii mici? Cine sunt? Pai o sa ii enumar: in primul rand, pentru mine, oamenii mici, sunt politicienii. Nu o sa ma plang de tara in care locuiesc, insa o sa ma plang de bataia de joc cu care niste oameni conduc o tara. Ma gandesc la acel domn, Vanghelie, toata lumea stie ca dumnealui nu stie sa conjuge verbul „a fi”, cu toate astea de ce oare mai face politica? Sa fie cumva o regula a politicienilor, care e mai necopt la minte, rezista mai mult? Nu vreau sa par nepoliticoasa, de aceea am si vorbit despre politicieni cu pronume de politete, nu pentru ca as respecta ceea ce fac, dar cel putin pentru varsta. Dar ce sa mai spunem de domnul Traian, care afirma in fata tarii pe care o conduce, ca el fuma in toaleta la scoala. Stiu ca a fost destul de discutat acest subiect asa ca nu mai are rost sa il dezvolt, insa ma intreb de ce din 21 de milioane de oameni, nici macar 1 milion nu s-au ridicat impotriva acestor vorbe? Pentru ca ne-am invatat sa acceptam tot ce ni se zice. Urmeaza perioada de votare, oamenii de la tara nu vad ei prea bine care in ce urna este, insa, un domn foarte amabil, ii conduce la cutiuta „fermecata”. Saracul batranel vine acasa cu gandul ca a votat pe cine a vrut, insa omul acela mare si zambaret ce l-a condus, si-a atins doar propiul interes, dupa care urmeaza sa traiasca bine, ce mai conteaza ca saracul batranel o sa aiba inca 4 ani aceeasi pensie. Si, daca ar fi sa ne gandim, poate ca nu a fost asa mare pierdere. Oricum toti candidatii sunt pe aceeasi linie, adica sub nivelul marii. Ca este unul, ca este altul, tot la fel o sa traim.
Sa lasam la o parte politica, pentru ca suntem destul de obisnuiti cu fenomenele ce se petrec acolo. Sa luam de exemplu sefii nostri, sau sefii parintilor. De cate ori s-a dovedit un angajat a fi mai destept decat seful lui? Si patronul stie asta, insa cu toata lipsa de bun simt, da ordine. Mi se pare ca trebuie sa fii foarte lipsit de valoare morala pentru a putea conduce niste oameni mai destepti decat tine.
Dar acei ce au ajuns oameni mari? Caci asa ar spune toata lumea cand vine vorba de un politist, un doctor, un avocat, un profesor? Nu sunt si ei de multe ori oameni mici? Pai sa ne gandim cate accidente de Dacie au scapat fara amenda, si cate accidente de Bmw-uri? Pai cele cu Dacia si amenda si procese si tot ce poate fi mai rau, iar cei cu Bmw-uri doar cu o mica atentie pentru domnul politist. Asta daca ar fi sa nu luam in considerare ca de cele mai multe ori cei cu masini straine nici nu sunt deranjati cand sunt vazuti pe strada. Sau un avocat? Fiul domnului avocat, Iustin Covei? Pai cel mai nemernic baiat din Craiova, colinda acum strazile „luminate” ale orasului. Dar putem inchide ochii, e si el om cunoscut. De ce sa il acuzam pe nedrept? Hmm, ai patit ceva? Pai daca te duci la doctor, nu uita sa iei portofelul dupa tine, daca vrei sa te ajute cu ceva. Si chiar daca o sa zica nu, cu totii stim ca raspunsul este da.

Nu am vrut sa critic pe nimeni, pentru ca nu sunt nici critic literar, nici critic moral, sunt doar un om, mediocru as punea spune, cu bune si rele. Am vrut sa subliniez doar ca oamenii care ne sunt superiori din punct de vedere al etatii, din punct de vedere profesional, de multe ori moral sunt mult sub noi. Am invatat sa privim doar drept, uitand de oamenii de langa noi. Oricand poti deveni un om mic daca te lasi prins in ghearele societatii.

La inceput, voi scrie cateva dileme nesemnificative din viata. Sa ne gandim ca mergem pe strada si gasim un portofel cu 1000 de euro. Ce facem daca ii cunoastem si detinatorul? Il pastram sau il inapoiem? Dar atunci cand vedem un om nevinovat dar mai micut, si unul mare si fioros batandu-se ce facem? Riscam sa intervenim sau mergem mai departe fara a privi in urma? Dar daca vedem pe cineva intr-o situatie penibila, ce facem? Il ajutam, sau trecem inainte razand?

Probabil fiecare dintre noi avem dileme de acest fel. De cele mai multe ori alegem calea cea mai usoara pentru noi. In viata de zi cu zi omul tinde de a opta pentru usor: multi se duc la un liceu prost unde se face putina carte, sau altii se duc la filologie pentru ca este mai usoara decat matematica. Multe clipe care ar putea sa fie de vis, le transformam in clipe regretabile, pentru ca nu am vrut sa ne complicam. Preferam sa ramanem la parinti pana ne casatorim, decat a ne croi propiul drum intr-un alt oras, doar pentru a nu face ceva in plus. Atunci cand gresim alegem sa mintim, doar pentru ca este mai usor decat a duce munca de convingere si de a argumenta ce anume ne-a determinat sa facem acel lucru. Ne-am dori sa avem bani mai multi, sa ne putem plati telefoanele singuri, mancarea singuri, dar atata timp cat parinti sunt dispusi sa ne ajute, de ce sa nu stam in fata televizorului fara a depunde un pic de efort?

Dilema mea cea mai mare este ce vreau sa fac cu viata mea. De fapt stiu ce vreau, dar ma gandesc daca o sa reusesc. Ma gandesc ce cale o sa aleg. Este ca si cum am merge cu masina si avem doua drumuri de ales: unul plin de gropi, dar mult mai scurt, si unul lung dar frumos. Majoritatea il aleg pe cel scurt, mai putina benzina, si se strica masina, noi macar stim ca suntem bine. De ce sa ne plictisim si sa consumam multa benzina, ocolind atat? Sau este ca atunci cand trebuie sa ne ridicam din pat pentru a face curatenie. Ne gandim ca mai putem dormi putin, si facem doar putin curat. De ce sa mai curatam si locurile unde nu se uita nimeni? Exact de aceste colturi imi este frica. As vrea sa cred ca totul va iesi asa cum am visat. Mai intai am visat sa ajung la Academie, dar viata mi-a oferit un drum mai bun, acum as vrea sa ajung psiholog, unde departe de orasul meu. Am doua solutii: sa imi indeplinesc visul, si stiu sigur ca voi fericita, sau sa aleg sa dorm dimineata tarziu, doar de frica de a ma trezi in plictisitorul cotidian.

In fiecare zi avem cate o dilema. Fie ea in legatura cu ce mancam, poate e un lucru nesemnificativ, dar sa ne gandim ca daca alegem sa mancam un fruct, desi ne va mai fi un pic foame, este mult mai bine decat daca am manca 3 pungi de chipsuri. Sau dilema cu ce ne putem imbraca. Tot felul de dileme care ne pot conduce pe drumul cel bun, sau pe cel rau.

Sfatul meu este acela de a va gandi bine ce vreti sa faceti cu viata voastra. De ce sa alegem solutii simple, in care nu vom fi fericiti, cand putem munci cativa ani pentru a ne realiza visul de o viata. Putem sa ne regasim cu totii in lucruri simple, cum ar fi o plimbare in miez de noapte, sau sa alergam dimineata cu persoana iubita, sau sa mergem cu familia la pescuit sunt clipele cele mai frumoase care ar trebuii savurate de toata lumea la maxim dar pentru a ajunge acolo de ce sa nu aleg ruta mai lunga care cu siguranta ne va satisface la final.

Ma gandesc ca tuturor vi s-a intamplat sa spargeti un pahar, o farfurie sau doar o sticla, astea ori din greseala ori voit, fie de placere sau de nervi. Sa punem viata in locul paharului si sa ne gandim la fel daca facem ceva voit sau din greseala fie ele intentionate sau neintentionate. Oricum rezultatul e acelasi: ranim ceva sau pe cineva si putem distruge ceva frumos in cateva clipe, sau ne putem rani pe noi insine..ne putem face singuri rani.

Prieteni, soti, rude sau doar oameni care nu sunt asa cunoscuti, toti se pierd asa dintr-o greseala minora la momentul nepotrivit. Nu ma refer la faptul ca cineva poate muri dintr-o singura decizie gresita, e clar si asta, se intampla, nu avem ce face, dar eu ma refer la faptul ca un om care aparent are de toate, pare chiar si fericit, ia o decizie care este ca un val si matura viata sa.
Vrei sa ajuti un prieten o mica ilegalitate, nu strica, nu? Asa zic toti, si cam au dreptate, cateva ilegalitati si unpic de noroc si toata lumea e fericita.Dar daca cumva nu iese ceva, asa de repede evolueaza situatia incat nu apuci sa faci fata. Am si un exemplu concret , doi prieteni, daca i-as putea numi asa, erau acasa la unu si vorbeau despre ultima lor „isprava”.Mai exact unul a „imprumutat” cateva inele de ale mamei sale unui amanet prin intermediul altui prieten deoarece desigur ei neavand 18 ani. Si dintr-o data intra tatal unuia dintre ei si aude involuntar ceva si ii intreaba ce au facut. Desigur acestia speriati din cale afara, spun mai mult decat tot. Hotul prost abia asteapta sa fie prins nu? Desigur de la aceasta fapta s-au aflat si altele si odata cu ele cei din exterior aparent vrand sa dea o mana de ajutor unui prieten, cad si ei in plasa,povestea asteapta un deznodamant, dar ceea ce e clar e ca cineva va cadea.

Acesta fiind un exemplu minor,in lume intamplandu-se multe altele mai grave legate de furturi mai mari, droguri, alcool etc. Ce am vrut sa subliniez este faptul ca viata se poate intoarce cu picioarele in sus foarte repede si te poate lovii exact atunci cand nu te astepti. Asa ca fi mai cinstit nu poti trai dupa ideea ca „fac pentru ultima data si ma retrag” ultima data poate fi chiar ultima data!! Cel mai bine e sa fi cinsitit si vei fi mai castigat, respectat si iubit!!
Pana atunci, asculta Nimeni Altu’-Inca o poveste, si ai sa iti dai seama ce poti pati intr-o viata de cristal!

Din ce in ce citest tot mai multe articole, comentarii, stiri, titluri in ziare, despre natia noastra de romani. Unii sunt atat de mandri ca sunt romani, altii sunt asa irascibili cand vine vorba despre acest subiect. Nu am sa dezvolt foarte mult, am sa ma bazez pe o singura intrebare: Pe cine cunoasteti mai bine? Fratele sau un om cu care ati vorbit de doua ori?

Nu stiu de ce este atat de greu si ne complicam atat de mult. Este logic sa existe critici sau apreciere la adresa locului unde ne-am nascut. Este normal, atata timp cat cunoastem totul despre aceasta tara. Sa ne gandim: ati fost cateva saptamani in vacanta in Europa, nu? Asta v-a facut sa va ganditi cat de proasta si urata este tara in care v-ati nascut? Dar am o intrebare? In afara de peisaje si cateva vorbe cu lumea de acolo, ati cunoscut cu adevarat civilizatia aceea?
Austria-sunt sigura ca v-ati dori sa locuiti acolo! Ati mers, ati vazut, v-a fascinat, nu? dar am o intrebare: Ce se intampla cu miile de oameni de acolo, ce se intampla cu acel haos? Sau mai rau, ce se intampla cand iesiti cu copilasul vostru la  cumparaturi? Probabil un minut de neatentie si il veti pierde in multime. Probabil si-ar dori sa se plimbe in parcurile din Romania, unde sa alergecu catelusul sau, sa se joace fotbal cu prietenii lui in parcusorul nu foarte aglomerat. Dar, de ce sa ne dorim liniste, cand putem alege mandria ca locuim in Viena.
Franta-Poate nu v-am convins cu Austria si doriti sa argumentati cat de frumoasa si stralucitoare este Franta, cat de romantic poate fi sa locuim in Paris, si cat de mandri am fi de ce am realizat, decat sa ramanem sa traim intr-o tara ca Romania. Sunt sigura ca asa ganditi, dar inca o intrebare: Ce s-ar intampla daca ati renunta la mai multe lucruri, v-ati muta in locul mult visat, si ati descoperi ca nu e chiar asa? V-ati trezi singuri intr-o lume prea mare. Sau poate ati dori sa gustati sarmalutele din Romania, sau sa adormiti pe radio romanesc. Sau poate prietenii v-ar spune cat de frumos este pe partie in Brasov, sau cat de distractiv este pe litoral in Constanta.
Am uitat de Germania. Nu e asa ca e visul oricui? Tara cea mai civilizata si cea mai cultivata din Europa? Taramul cunoasterii, nu? Dar le stiti cumva istoria nemtilor? Daca da, sunt sigura ca nu ati mai dori sa locuiti in aceasta tara, sau daca nu, va doresc sa nu o cunoasteti.

CE inseamna o tara straina? Un loc de relaxare? Ce inseamna Romania? Tara despre care stim cele mai multe lucruri. Tara pe care o putem critica cu argumente si o putem aprecia pentru valorile ei. Invatati sa apreciazi lucrurile pe care le cunoasteti pentru a le putea intelege, nu doar la suprafata.

Acasa e locul unde iti este inima, Acolo unde oamenii nu te lasa sa cazi, e acasa, Acasa e locul unde iti mintea, Acolo unde fiecare lucru iti spune ceva e acasa, Acasa e locul unde iti e pacea,
Acolo unde chiar si cel mai rau necaz te lasa in pace pana dimineata e acasa Acasa e locul unde ti-e zambetul,  Acolo unde te trezesti razand e acasa, Acasa nu se cumpara, Acasa nu se uita, Acasa nu se schïmba, Acasa nu se muta,,,

DOR DE CASA -Veritasaga
Am scris mai demult acest articol, dar cred ca se incadreaza in tema concursului Romania-Tara mea

As putea incepe prin definitia vietii: ne nastem, invatam sa mancam, sa vorbim, sa mergem. Mergem la scoala, sa invatam, sa citim, sa scriem. Intr-un sfarsit ajungem in stadiul in care va trebui sa ne decidem ce vrem sa facem in viata. Totul sau nimic-vise sau realitate.
M-am tot gandit cati profesorii cunosc cu vile imense? Ma intreb oare cati doctori au bmw-uri? Dar oare avocatii au toti firme de avocatura? Si cum ramane cu politistii? Cu totii lucreaza numai la birouri? Sa fie norocul de vina pentru fiecare om? Nu cred, doar daca inselaciunea este egala cu noroc.De fiecare data cand vad o masina super frumoasa, pun pariu ca in ea este un tigan. De fiecare data cand vad cate o masina cu volan pe dreapta sigur este vreun smekeras. De fiecare data cand vad un baiat sau o fata frumoasa la 20 de ani cu un Jaguar, stiu sigur ca parintii lor sunt bogati. De fiecare data cand ma cheama cate o prietena pe la ea la vila, aud ca parintii sunt in Italia, au nu stiu cate firme. Daca ar fi sa intrebam majoritatea oamenilor cu bmw-uri, cu vile, ce studii au, probabil majoritatea ar spune: liceul, in cel mai bun caz. Fosta mea doamna diriginta, avea trei facultati. Avea putin peste 30 de ani. Stia cate putin din toate culturile lumii, invatase sa fie un om stilat, un adevarat paradis al cunoasterii. Dar, cu 2 copilasi, cu un sot, si o masina nu foarte moderna, statea si in chirie. Sa fie oare de vina ca si-a cumparat prea multe carti, sau doar ca nu a fost in stare sa insele pe nimeni?

Sunt foarte multi oameni care traiesc din asa ceva. Pentru ei expresia „totul sau nimic” inseamna viata. Un fost vecin de al meu, destept baiatul, s-a apucat de furat casetofoane dupa masini. A fost prins, a stat in puscarie doi ani, insa acum l-am vazut prin oras cu un Audi A6. Ce facultate, ce liceu, doar 2 ani de puscarie si au fost de ajuns pentru o asa masina. Nu fac discriminare, nu vreau sa zic ca majoritatea tiganilor au vile, apartamente, masini, insa acesta e adevarul. De ce un om care munceste si invata, de abia isi permita sa isi tina copilul in capitala la facultate? De ce oare un medic care e nevoit sa vada atatea, sa stie sa incurajeze si sa apere viata unui om, de abia cand iese la pensie are posibilitatea sa isi cumpere o masina frumoasa. Si asta cu ce rost? Cu rostul ca o viata intreaga nu a avut timp sa iasa la opera, la teatru, la film, pentru ca era in tura de noapte la spital? Nu vreau ca din acest articol sa se inteleaga ca mai bine facem puscarie si apoi vom fi bine, sau mai bine devenim tigani si vom avea noroc, sau mai bine lasam liceu si facultate pentru afaceri. Am vrut sa arat ca viata este nedreapta cu cei ce nu aplica” totul sau nimic”.
De ce mai mereu norocul este de partea celor care iau viata in gluma?De ce niciodata un om care apreciaza viata, nu primeste recompensa? Sau poate, daca ma gandesc mai bine, nu este chiar asa. De ce sa avem neaparat un bmw cu care sa ne omoram familia intr-o noapte cand conducem cu 200km/h? De ce sa avem o ditamai vila in care copii nostri sa aiba unde isi ascunde drogurile? De ce sa avem o firma impresionanta unde sa punem oamenii sa munceasca ca sclavii? De ce sa nu acceptam sa fim oameni simpli, care au unde dormi, au o masina cu care sa deplaseze, si au iubirea familiei? De ce sa devenim tigani care isi bat copii si nevestele, de ce sa devenim puscariasi care pierd sprijinul si iubirea celor din jur? De ce sa nu ne realizam visele de cand eram mici si faceam haine de doctor papusilor, sau opream masinile teleghidate in intersectia dupa covor? De ce sa aplicam totul sau nimic, cand oricum daca o sa castigam o avere financiara, pierdem averea spirituala? Cel mai greu de multumit in viata este sufletul. Atata timp cat avem pe cineva langa noi, putem spune ca avem totul, iar nimicul il putem lasa de partea celor cu bmw-uri, vile, si palate.

« Pagina anterioarăPagina următoare »