Nu o sa ma refer aici la oameni mici de statura, nici oameni slabuti fizic, nici oamenii mici adica bebelasii. Prin acest titlu vreau sa evidentiez ca de cele mai multe ori un om mare este de fapt mic.
Se spune ca trebuie sa fim maturi in gandire. Sa explicam fenomenul: un om matur este un om mai in varsta, trecut prin viata, cu destul spirit de observatie. A fi matur insa, nu inseamna doar sa ajungi la varsta maturitatii, inseamna sa gandesti profund, si sa nu incerci sa treci prin viata prin inselaciune.

Oamenii mici? Cine sunt? Pai o sa ii enumar: in primul rand, pentru mine, oamenii mici, sunt politicienii. Nu o sa ma plang de tara in care locuiesc, insa o sa ma plang de bataia de joc cu care niste oameni conduc o tara. Ma gandesc la acel domn, Vanghelie, toata lumea stie ca dumnealui nu stie sa conjuge verbul „a fi”, cu toate astea de ce oare mai face politica? Sa fie cumva o regula a politicienilor, care e mai necopt la minte, rezista mai mult? Nu vreau sa par nepoliticoasa, de aceea am si vorbit despre politicieni cu pronume de politete, nu pentru ca as respecta ceea ce fac, dar cel putin pentru varsta. Dar ce sa mai spunem de domnul Traian, care afirma in fata tarii pe care o conduce, ca el fuma in toaleta la scoala. Stiu ca a fost destul de discutat acest subiect asa ca nu mai are rost sa il dezvolt, insa ma intreb de ce din 21 de milioane de oameni, nici macar 1 milion nu s-au ridicat impotriva acestor vorbe? Pentru ca ne-am invatat sa acceptam tot ce ni se zice. Urmeaza perioada de votare, oamenii de la tara nu vad ei prea bine care in ce urna este, insa, un domn foarte amabil, ii conduce la cutiuta „fermecata”. Saracul batranel vine acasa cu gandul ca a votat pe cine a vrut, insa omul acela mare si zambaret ce l-a condus, si-a atins doar propiul interes, dupa care urmeaza sa traiasca bine, ce mai conteaza ca saracul batranel o sa aiba inca 4 ani aceeasi pensie. Si, daca ar fi sa ne gandim, poate ca nu a fost asa mare pierdere. Oricum toti candidatii sunt pe aceeasi linie, adica sub nivelul marii. Ca este unul, ca este altul, tot la fel o sa traim.
Sa lasam la o parte politica, pentru ca suntem destul de obisnuiti cu fenomenele ce se petrec acolo. Sa luam de exemplu sefii nostri, sau sefii parintilor. De cate ori s-a dovedit un angajat a fi mai destept decat seful lui? Si patronul stie asta, insa cu toata lipsa de bun simt, da ordine. Mi se pare ca trebuie sa fii foarte lipsit de valoare morala pentru a putea conduce niste oameni mai destepti decat tine.
Dar acei ce au ajuns oameni mari? Caci asa ar spune toata lumea cand vine vorba de un politist, un doctor, un avocat, un profesor? Nu sunt si ei de multe ori oameni mici? Pai sa ne gandim cate accidente de Dacie au scapat fara amenda, si cate accidente de Bmw-uri? Pai cele cu Dacia si amenda si procese si tot ce poate fi mai rau, iar cei cu Bmw-uri doar cu o mica atentie pentru domnul politist. Asta daca ar fi sa nu luam in considerare ca de cele mai multe ori cei cu masini straine nici nu sunt deranjati cand sunt vazuti pe strada. Sau un avocat? Fiul domnului avocat, Iustin Covei? Pai cel mai nemernic baiat din Craiova, colinda acum strazile „luminate” ale orasului. Dar putem inchide ochii, e si el om cunoscut. De ce sa il acuzam pe nedrept? Hmm, ai patit ceva? Pai daca te duci la doctor, nu uita sa iei portofelul dupa tine, daca vrei sa te ajute cu ceva. Si chiar daca o sa zica nu, cu totii stim ca raspunsul este da.

Nu am vrut sa critic pe nimeni, pentru ca nu sunt nici critic literar, nici critic moral, sunt doar un om, mediocru as punea spune, cu bune si rele. Am vrut sa subliniez doar ca oamenii care ne sunt superiori din punct de vedere al etatii, din punct de vedere profesional, de multe ori moral sunt mult sub noi. Am invatat sa privim doar drept, uitand de oamenii de langa noi. Oricand poti deveni un om mic daca te lasi prins in ghearele societatii.