Maturizarea. Ce proces ciudat dar in acelasi timp surprinzator de placut. Parca ieri eram mic, fara niciun gand si doar cu joaca in gand. Copilaria a fost foarte frumoasa, nu as putea sa imi doresc sa o schimb in vreun fel. In schimb as vrea sa ma leg de perioada de adolescenta, atunci cand multe lucruri se puteau schimba in bine, daca gandeam mai altfel.

Cititul, spre exemplu, nu ma atragea deloc. Cand auzeam ca avem de citit nu stiu cate carti parca ma lovea profesoara. Acum ca bacalaureatul bate la usa, de nevoie, a trebuit sa incep sa citesc romanele pentru ca altfel nu vedeam cum as putea face un comentariu de calitate. Dar surpriza, nici nu credeam vreodata sa ma vad cu o carte in mana citind pagini intregi din romane si placandu-mi, dar acum pot sa spun ca sunt de-a dreptul fascinat de citit. Imi pare rau ca nu am facut-o mai devreme cu cativa ani, pentru ca acum sa am mai multe carti citite. Stiu cand ma chinuiam cu  cate 10 pagini pe zi din Baltagul, iar ultimele din lipsa de rabdare citindu-le pe sarite, ma mir cum am ajuns pana in clasa a 12-a cu doar Baltagul citit si acela foarte greu. Dar nu aveam probleme cu invatatul, cel putin la matematica eram destul de bun si la restul materiilor reale idem, probleme au inceput de la liceu cand nu am mai invatat nimic si m-am zbatut 3 ani si jumatate, iar acum pe sfarsit ma chinui sa recuperez, singura diferenta e ca acum imi place sa invat doar ca volumul de informatii e foarte mare.

Cred ca aproape nimanui nu ii placea sa invete, doar aceia cativa excesiv de pasionati de munca lor carora le placea dintotdeuna sa o faca, cei pe care ii vedeai tot timpul cu o carte sau un caiet in mana, citind sau repetand ceva. Acum parca ii invidiez ca nu eram si eu asa pentru ca ce prostii faceam cu colegii sau prietenii parca acum nu mai au nici un farmec, dar cred ca e doar un stadiu al vietii si experienta de viata se face doar traind lucrurile asa cum sunt, cu bune si cu rele.

Anii de liceu au trecut atat de insesizabili pe langa mine, astfel incat doar daca ma chinui abia reusesc sa imi amintesc ceva, iar din pacate orice amintire e legata de vreo boacana stupida. Se zice ca cele mai durabile prietenii le legi in liceu si ca atunci e singura ta sansa sa o faci. Singurul lucru de care sunt cel mai fericit este faptul ca am cunoscut o persoana foarte deosebita  prin clasa a 9-a,abia de curand(1an de zile) am realizat ca e atat de importanta pentru mine fara de care  cred ca eram tot acolo jos in gandire si in fapte. Cu ocazia asta as vrea sa ii multumesc ca exista si pentru ca a facut atatea pentru mine fara macar sa isi dea seama, iar acum ocupa cel mai fruntas loc in inima mea! Nu m-a schimbat doar in ceea ce priveste scoala ci si in felul cum vad viata, acum totul e clar ca lumina zile pentru ca stiu ce vreau de la viata si incotro sa  ma indrept. Nu pot decat sa spun ca e pacat cand vezi atata lume irosindu-si viata cu fel de fel de prostii care pana la urma nu conteaza deloc. Va doresc tuturor sa gasiti ceva care sa va ajute sa o luati pe un drum mai bun!

Anunțuri

Ma gandesc ca tuturor vi s-a intamplat sa spargeti un pahar, o farfurie sau doar o sticla, astea ori din greseala ori voit, fie de placere sau de nervi. Sa punem viata in locul paharului si sa ne gandim la fel daca facem ceva voit sau din greseala fie ele intentionate sau neintentionate. Oricum rezultatul e acelasi: ranim ceva sau pe cineva si putem distruge ceva frumos in cateva clipe, sau ne putem rani pe noi insine..ne putem face singuri rani.

Prieteni, soti, rude sau doar oameni care nu sunt asa cunoscuti, toti se pierd asa dintr-o greseala minora la momentul nepotrivit. Nu ma refer la faptul ca cineva poate muri dintr-o singura decizie gresita, e clar si asta, se intampla, nu avem ce face, dar eu ma refer la faptul ca un om care aparent are de toate, pare chiar si fericit, ia o decizie care este ca un val si matura viata sa.
Vrei sa ajuti un prieten o mica ilegalitate, nu strica, nu? Asa zic toti, si cam au dreptate, cateva ilegalitati si unpic de noroc si toata lumea e fericita.Dar daca cumva nu iese ceva, asa de repede evolueaza situatia incat nu apuci sa faci fata. Am si un exemplu concret , doi prieteni, daca i-as putea numi asa, erau acasa la unu si vorbeau despre ultima lor „isprava”.Mai exact unul a „imprumutat” cateva inele de ale mamei sale unui amanet prin intermediul altui prieten deoarece desigur ei neavand 18 ani. Si dintr-o data intra tatal unuia dintre ei si aude involuntar ceva si ii intreaba ce au facut. Desigur acestia speriati din cale afara, spun mai mult decat tot. Hotul prost abia asteapta sa fie prins nu? Desigur de la aceasta fapta s-au aflat si altele si odata cu ele cei din exterior aparent vrand sa dea o mana de ajutor unui prieten, cad si ei in plasa,povestea asteapta un deznodamant, dar ceea ce e clar e ca cineva va cadea.

Acesta fiind un exemplu minor,in lume intamplandu-se multe altele mai grave legate de furturi mai mari, droguri, alcool etc. Ce am vrut sa subliniez este faptul ca viata se poate intoarce cu picioarele in sus foarte repede si te poate lovii exact atunci cand nu te astepti. Asa ca fi mai cinstit nu poti trai dupa ideea ca „fac pentru ultima data si ma retrag” ultima data poate fi chiar ultima data!! Cel mai bine e sa fi cinsitit si vei fi mai castigat, respectat si iubit!!
Pana atunci, asculta Nimeni Altu’-Inca o poveste, si ai sa iti dai seama ce poti pati intr-o viata de cristal!